Transhumanta din Monte Carlo

Si pentru ca in timp ce conduceam azi spre casa, la radio s-a dezbatut un subiect intens legat de "oile" din muzica, mi-am adus aminte de biata oaie ce plutea in formol in doua acvarii ce ii despartisera trupul longitudinal pentru totdeauna.
Am cautat si am cautat si am gasit-o. Restul decorului era diferit, insa cele doua acvarii ce gazduiesc de fapt ramasitele unei singure vietati, sunt identice cu cele regasite in Muzeul Oceanografic din Monte Carlo.
Am aflat mai tarziu ca asta e o lucrare de arta. De fapt, cand am vazut statuia barbatului pregatita parca pentru o ora de anatomie, credeam ca vom da nas in nas si celebra Bodies exposition ce contine lucrari realizate din cadrave. Se pare ca totusi am avut noroc...desi era inedit, recunosc :)
Cu toate astea, revenind la oile noastre, sau ma rog, la oaia noastra. Pe acolo erau multi oameni ce era insotiti de copii. Cei din urma zambeau cand vedeau oaia din exterior, insa cand paseau intre cele doua acvarii, expresia de pe fetele lor se schimba, nu in bine. Paseau apoi spre magazinul de suveniruri tacuti fara sa-i intrebe nimic pe cei alaturi de care erau. Oare o schimbare atat de radicala in comportamentul unui copil, care acum zambeste, e vesel, intreba de una de alta, iar apoi devine tacut si abatut cand nu numai ca vede o imagine insa o percepe fara intermediarul cu care e obisnuit, televizorul. Macar un avertisment la intrare ar fi evitat macar un vis urat sau chiar un cosmar, chiar si unul evitat era un castig.
Concluzia e ca pastoritul in Monte Carlo nu prea are succes iar coborarea in mare viteza din varf de munte pana la malul marii a facut din atat de celebra transhumanta de la noi un act barbar in care oaia a avut de suferit. Dar unde este oare ciobanul?