Pages

Monday, August 30, 2010

Hamsterii pitici temperamentali

Sa fie premonitie, sa fie intamplare, nu stiu ce sa fie, dar parca am presimtit ceva cand am scris despre diferentele dintre oameni si soricei.
De ce spun asta? Pai colac peste pupaza, m-am trezit cu un cadou care m-a bucurat foarte tare pentru ca imi doream de multa vreme: o cusca pentru hamsteri, cu etaj, cu tub, cu casuta, cu rotita, ce sa  mai...tot arsenalul.
Mi s-a intamplat asta, pentru ca de fiecare data cand treceam pe langa un pet shop ma amuzam cat de haiosi sunt hamsterii pitici cum innoata ei in rumegus si cum indeasa in falci mancare cat pentru o iarna lunga.
Acum daca tot am primit jucaria, am zis sa o si populez cu vreo doua vietuitoaare avand in vedere ca e loc destul pe plantatie.
Avand in vedere ca ieri am coborat tarziu din pat si ziua parea ratata, am pornit spre supermarket-ul din Feeria unde e un pet shop dotat cu tot ce vrei.
Am ales din puzderia de rozatoare doua exemplare de sex masculin (am inteles ca femelele se vor lupta pe cuib iar de sex diferit NO THANKS! nu vreau sa se impuieze). Unul din ei mai grasun, gri si cu o dunga neagra pe spate (am aflat ami tarziu ca e Hamster Pitic Chinezesc) si altul cafeniu, mai micut fizic (stiam deja de el ca este Hamster Pitic Roborovski). Am intrebat de 2 ori: "Sigur nu o sa se bata?" si am primit acelasi raspuns diafan "Cu siguranta nu." Am insfacat si o punga cu rumegus + un pachet de mancare pentru cei doi monstrii si am pornit spre casa cu dorinta sa ii acomodez cat mai repede.

Le-am completat asternutul si i-am eliberat pe plantatie. Au explorat, au cautat, au mancat si s-au culcat amandoi in casuta din dotare.
Rasuflu usurat la gandul ca se inteleg si imi vad de lucru prin casa.
Pisica din dotare, Moaca (asa ii e numele de la mutra pe care o avea in copilarie), nu i-a scapat din priviri o clipa. Desi am avut emotii si din punctul asta de vedere, nici macar nu a vrut sa sara pe cusca lor care e destul de expusa daca stau bine sa ma gandesc.

Trece un pic de timp, se trezesc si cel gri (cel mai mare), incepe sa care rumegus in casuta in timp ce celalalt manca si explora etajul. Cand s-a intors si a vrut sa intre in casuta unde se faceau amenajari intense, a inceput circul. S-au incaieriat de mama focului, s-au fugarit, s-au chitait foarte subtire. Desi cel mare domina, mereu ramanea pe spate cu labele in sus (e cam grasut recunosc). Problema e ca a prins ura pe cel mic si il ataca in mod constant iar Robo cel cafeniu nu mai stia pe unde sa fuga.
Am zis ca asa nu se poate si am luat un recipient de plastic, am facut cateva gauri in capac, i-am pus rumegus si mancare si l-am luat pe cel mic din "coltii fiarei" ca sa nu gasesc vreo crima de dimineata sau in doi sa fie doar un hamster jumatate in cusca.
Planul era simplu, cu parere de rau, aveam sa il returnez pe cel mic la Pet Shop, la prima ora.
Luat la pachet la servici si pus pe birou pana avea sa deschida magazinul. Se face 10, ma echipez si pornesc sa il schimb. Oamenii foarte amabili, mi-au multumit ca nu am asteptat sa se omoare si ...surpriza... in loc sa mi-l opreasca, l-au inlocuit cu unul din rasa celui ramas acasa, Hamster Pitic Chinezesc.
Eu: - Stiti, ca cel care a ramas e foarte autoritar si nu vreau sa revin si maine dimienata si cu asta.
Ei: - Nu-i nimic, oricum fiind baieti la un moment dat o sa se bata pentru ca unul "il va dori" pe celalat si el nu va sta.
Eu:-... perfect, acum o sa am de-a face cu hamsteri gay!  Daca se lasa cu violente severe voi reveni.
Ei: - Nici o problema.

Si uite asa, in clipa asta, stau la birou impreuna cu noul locatar si ma intreb ce oare imi mai rezerva seara asta cand voi ajunge acasa. El e linistit, are mancare, are loc si deja s-a scufundat in rumegus si doarme pe rupte.
Il tin sub acoperire, cutiuta lui e intr-o punguta opaca asa ca nimeni nu stie de prezenta lui. Nu situ ce ar zice colegele, dar nu vreau sa il stresez, asa ca mai bine nu il desconspir :)
Sa-i tinem pumnii pentru intalnirea de diseara cu viitorul sau vecin de duplex. :)

Thursday, August 26, 2010

Oameni si soricei

M-a intrebat cineva intr-o zi daca cred ca omul se poate asemana cu un soarece.
Nu mai stiu sincer de la ce a pornit discutia insa fragmentul asta mi-l amintesc foarte clar.

Nu a fost nevoie sa ma gandesc prea mult pana sa ofer un raspuns afirmativ. Evident ca imediat, mingea a revenit in terenul meu cerandu-se argumente pentru a-mi justifica raspunsul.


Pai e simplu, zic eu si incep sa insir argumente din cele mai ciudate daca era sa ma iau dupa mutrele colegilor de masa.

Omul se aseamana cu sobolanul din mai mult de un punct de vedere:

- Deseori omul este fricos ca un soarece si fuge la primul semn de pericol de unde si expresia menita sa dea curaj "Are we men or mice?"
- Se complace in mizerie desi ii place luxul (cel putin unii);
- Considera ca orice ii iese in cale, desi nu ii este menit, este bun si pentru el;
- Lasa totul in urma fara ezitare cas aisi salveze pielea, asa cum fac sobolanii cand se scufunda un vas;
- Desi traieste pe uscat este un bun innotator daca nevoia o cere;
- Se imperecheaza cu mai mult de un partener pe parcursul vietii, pentru ca asa ii dicteaza nevoia naturala/animalica;
- Poarta tot felul de bacterii care pentru el sunt inofensive iar pentru restul sunt nocive;
- Ne speriem de ei in acceasi masura in care noi ii inspaimantam.

Iar la final, conform matematicii mele daca minim 3 conditii sunt indeplinite, inseamana ca demonstratia s-a finalizat cu succes.
Desi figurile lor erau contrariate, nu au resuti sa ma contrazica sau sa imi demonteze vreo afirmatie asa ca, trist dar adevarat, ne asemanam si cu soriceii.

Tuesday, August 24, 2010

Exercitiu de incendiu


In fiecare an, ne jucam de-a pompierii si victimele. Asa e politica firmei ca sa fie acoperita in caz ca luam foc, noi sa fim pregatiti moral sa ne imbulzim pe scari iar ei sa fie cu actele in regula ca ne-au instruit.

Anul asta am primit si o indatorire si anume sa ma ocup de evacuarea tuturor colegilor de pe etaj. Ce bine! Adica eu plec ultimul de aici asa ca trebuie sa imi blindez timpanele cu nsite doape de urechi sanatoase pentru ca sirena are un ton atat de ascutit incat simti cum iti zgarie sufletul.
Problema e ca exercitiul o sa fie ca anul trecut. Sirena zbiara, fiecare isi salveaza docuemtnele la care lucreaza, ba mai mult, unii o ignora desi e asurzitoare, si incearca sa termine ceea ce lucreaza, pentru nu stiu ce motiv. O sa se ridice fiecare molcom de pe scaun si o sa mearga agale pe scari in loc sa alerge ca si cum ar vrea sa se salveze.
Ajunsi in curte, unii isi vor aprinde o tigara in timp ce privesc cum masinile de pompieri intra in curtea firmei, se intind furtunele lungi si apa uda geamurile anostei cladiri de birouri.
In acelasi timp, cei care au iesit primii deja au dat fuga in supermarket pentru niste cumparaturi in viteza profitand de lipsa evidentei pontajului de care ne bucuram in aceste situatii.
Furtunele se aduna, sirena se opreste, incendiul ipotetic este sub control si pauza a luat sfarsit.
Din pacate si aceste lucruri se iau la misto, la fel cum este totul in tara noastra, pana cand se petrece o drama.

Atunci, ne luam cu mainile de cap si intrebam ingroziti "de ce?".

Pentru ca totul e o joaca si eu tot nu imi pot imagina cum este posibil ca un spital sa functioneze fara o autorizatie de la Pompieri care implica sisteme de prevenire si eventual stingere a incendiilor.

Dar Romania este tara tuturor posibilitatilor...in sensul rau al cuvantului din pacate.

Citind printre randuri

Am primit pe e-mail textul de mai jos si mi s-a parut interesant asa ca, distractie placuta si spor la descifrat, poate pare greu dar nu e chiar asa.


DACA REUSESTI SA CITESTI PRIMELE CUVINTE, CREIERUL LE VA DESCIFRA PE CELELALTE.




0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4….. M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713: D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U UN V4L V1N3 51 D157RU63 707, C3 R4M4N3 3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51 M41N1L3 4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M..

Monday, August 23, 2010

Fluiditatea realitatii

Fiecare flacara este un suvoi nesfarsit de cadre individuale ce au fluiditatea unui izor lin doar impreuna, in ansamblu.
Totul se schimba insa cand observam doar un fragment din dansul acestor imaginii.
Flacara se joaca cu privirea noastra si pare de o continuitate desavarsita...si totusi parca mirata si surprinsa s-a oprit in loc, pierzandu-si naturaletea miscarii ca si cum a fsot retezata de o sabie de samurai.

Fiecare secunda conteaza.

Thursday, August 19, 2010

Dansul anotimpurilor la Venetia - ep.3

In periplul nebunesc pe strazile multicolore am inceput sa identific costume ce s-ar potrivi anotimpurilor ce se succed uneori prea repde alteori prea incet. Asa am inceput intalnirea cu omatul alb al iernii.
Am dat nas in nas cu craiasa zapezilor si sora ei mai mare. Cu tenul alb si buzele atat de rosii ca un mar rumenit pe deplin.

Purtau cu sine blanuri alese si cu siguranta nu le puteai uita odata ce ti-au trecut prin fata ochilor.
Ceea ce mi s-a si intamplat, nu le-am uitat si le-am regasit mai tarziu, savurand o cafea in unul din faimoasele localuri exclusiviste ce inconjoara piata San Marco.

Cum timpul nu sta in loc, am urmat ciclul firesc al anului si am intalnit proaspata primavara, proaspata si inmiresmata.
Mi s-a infatisat mai intai intr-un verde pur precum firul ierbii...

... iar mai apoi si cu putina culoare, fiind in tema cu bobocii explozivi ce impodobesc copacii cand natura renaste.

Am intalnit apoi vara, fierbinte si arzatoare. Emana putere si hipnotiza indelung.
...si totusi privirea ei, avea ceva care ma atragea inexplicabil, avea culoarea marii perfecte.
Am privit-o indelung, fara sa ma mai satur si fara sa mai aud sau sa vad altceva in jur. Era minunata si in acelasi timp inspaimantatoare. Parea ca te poate impietri daca te priveste direct in ochi.
Dar vara e nebunatica si plina de culori amestecate in fel si chip, vara e ca un tablou de Picasso.

Cum timpul gaseste solutie de iesire de feicare data, am fost nevoit sa merg mai departe in cursa anotimpurilor si sa dau nas in nas cu toamna cea discreta si eleganta.
 E molcoma si misterioasa, rabdatoare si usor mai rece decat vara, dar emana inca o caldura inexplicabila ce are un efect grozav asupra celor ce o percep...linisteste si magnetizeaza.

Si cilul se repeta, dau nas in nas cu iarna, de data asta in alta forma, o iarna rece cum este si continuare fireasca.
Cum ea nu e sinonima cu caldura defel, se folosete de-o oglinda ca sa isi lumineze chipul si prinde-n ea chiar mii de raze, ce-i dau o stralucire aparte.

Am petrecut sublim un an, dar pret de doar cateva clipe, in preajma mastilor ce si-au gasit in mintea mea conotatia celor 4 anotimpuri.

Wednesday, August 18, 2010

Carnaval la lumina zilei - ep.2

Strazile au alta culoare la lumina soarelui, au culoarea curcubeului si limita nu exista in creatiile ce le intalneam la fiecare pas.
O trasatura comuna a mastilor este dominatia pe care o emana. Poate si pentru ca este vorba de purtatori cu o inaltime corporala peste medie.
Am avut curiozitatea sa asist la o discutie intre o masca si un turist. Ambii vorbeau germana. Astfel, se confirma cele spuse de o buna prietena care zicea ca nici jumatate dintre participantii la carnaval nu sunt de origine italiana.
Paunul alb saluta pe toata lumea, te privea intens si apoi scutura evantaiul ce intruchipa coada impunatoare.
Doi pasi mai la dreapta, in dreptul scenei, am dat peste omul umbrela. Probabil avea el o presemtire legata de ploaia ce avea sa vina.
Costumele nu au varsta. Asta e un lucru cert. Nimic nu mi s-a parut mai amuzant ca micul conte ce manca inghetata cu o pofta teribila. Daca ar fi fost o sectiune de tata si fiu, cred ca ei ar fi castigatorii.
Culori reci si masti de nepatruns, rochii pline de detalii si pelerine frumos croite.
Nici nu va puteti inchipui ce mov intens trona pe hainele acestor masti. Surpriza de proportii a fost insa la caderea serii cadn i-am revazut. Costumele erau acoperite de beculete mov si lumina lor ar fi facut orice licurici sa plezneasca de invidie. Din pacate la ora aia deja acumulatorul era epuizat.
O pata de culoare, isi pleaca fruntea usor in marea de oameni din piata San Marco.
Desi fiecare e mandru de cotstumul ce-l poarta, trufia nu este ceva strain acestor locuri.
Fiecare masca se lasa privita, studiata si mai ales imortalizata. Apoi isi continua plimbarea, pierzandu-se in multime si cautand noi admiratori pe care sa ii uimeasca cu vesmantul ce-l poarta.
(va urma)

Tuesday, August 17, 2010

Venetia in plin carnaval - ep.1

Desi am plecat la 4 dimineata de la Courchevel 1850, am trecut pragul Venetiei la ceas de seara ceea ce ne-a permis o mica incursiune pe strazile orasului fapt ce ne-a incantat privirea si ne-a umplut sufletul de bucurie.

Cand mergi pe podul ce duce spre orasul plutitor, un sentiment de ireal te incearca. Acolo este o alta lume, e o lume pe care o poti recreea doar in vise si rar o regasesti in prea putine ecranizari. Poate ca totusi prezenta ei atat de discreta in media, o face sa fie mai pretioasa si mai dorita.

Strazile inguste, podurile ce unesc maluri nenumarate, culorile vitrinelor si diversitatea produselor ce pot fi achizitionate ca suvenir sau doar ca bijuterii, fac din Venetia o adevarata scena de teatru. Dar acolo nu te simti cu adevarat pe scena daca nu porti o masca sau daca nu intalnesti o masca, iar noi am avut norocul sa ajungem in mijlocul Carnavalului din februarie 2010, care ne-a oferit o ploaie de masti si costume, ploaie in care ne-am aruncat cu capul inainte savurand fiecare picatura.




Unele masti erau la mesele cafenelelor din piata San Marco pozand spre deliciul turistilor in goana dupa inedit.




Dintre toate mastile cele mai frumoase le gasesc pe cele mute, ale caror buze sunt lipite, ele sunt etalonul perfectiunii estetice si simetriei fara de cusur. Frumusetea lor te face sa crezi ca in fata ta este cu adevarat un om de o frumusete rara, nepamanteana si hipnotizanta.
Ora mica la care plecasem din Franta si kilometrii parcursi pana aici incepeau sa isi faca simtita prezenta asa ca ne-am indreptat spre camera de hotel cu gandul ca la primele ore ale diminetii sa ne gasim in Piata SanMarco.
Parca simteam ca avea sa urmeze o zi plina.

Ultima seara in oraselul lui Mos Craciun la 1850m

In mod inevitabil mereu apare notiunea de "ultima seara" care anunta o despartire, definitiva sau doar pentru o anumita perioada de timp. Frumusetea vietii e ca nu putem sti dinainte nimic, asa ca ramane sa visam ca vom reveni intr-o zi.
Tot ce puteam face pe moment era sa mai hoinaresc un pic pe stradutele oraselului ce ar fi putut trece cu usurinta drept orasul lui Mos Craciun.
Mergand printre mormanele de zapada am uitat de frigul de afara si am lasat sclipirea fulgilor de nea sa ma captiveze in timp ce imi plimbam privirea pe zapada dolofana ce trona pe acoperisurile caselor.
Turla bisericii domina Rue de l'Eglise si se inalta semeata spre cerul invelit bine cu o patura groasa de nori.
Decoratiunile de pe strazi erau simple. De fapt nici nu e nevoie de mai mult pentru a completa un peisaj de iarna. Se pare ca se descurca foarte bine de unul singur sa isi arate frumusetea.
Oricum, nu mi-au lipsit luminile intens albastre care parca iti musca din retina, daca accidental uitai de ele si drumul tau se interesecta cu bd. Magheru in luna Decembrie.
Oriunde priveai gaseai negresit un loc cu zapada neatinsa in care te puteai arunca fara frica sa dai peste zapada de alta culoare decat alba.
Asa arata sensul giratoriu de la intrarea in Courchevel 1850. Simplu, curat, frumos si ideal pentru peisajul in care se afla. Atins cat mai putin de mana omului.
Spre bucuria noastra, la finalul plimbarii a inceput sa ninga usor. Am stat un pic in cumpana daca sa zambim sau sa fim ingrijorati pentru ca a doua zi la 4 dimineata urma sa plecam la drum spre Venetia, dar ne-am adus aminte ca dupa ninsoarea de acum 2 zile drumul era abordabil cu o masina fara tractiune integrala.
Oricum eram pregatiti cu lanturi si o lopata pentru orice eventualitate :)...nu strica sa fii precaut, mai ales ca in Serbia, nu prea se practica dezapezirea nici macar a autostrazii, ca o paranteza.

Ca sa il citez pe inspiratul Ion Creanga, nu stiu altii cum sunt, dar eu cand privesc pozele astea si deschid cutiuta cu amintiri, parca ma mai racoresc si ma simt mai aproape de iarna desi totul arde in jurul nostru.
(continuam la Venetia)