Friday, July 23, 2010

Calutul timpului

Precum un cal, dar fara suflet,
Traieste-o clipa de ragaz,
Priveste mare adormita
Dar totusi parca n-are haz.

Veche dar si cam ponosita, insa gata de drum oricand,
Sta bicicleta rezemata de balustrada suspinand.
Ar vrea sa mai alerge iara, sa simta vantul fluturand
Si cauciurile sale, carari de vise parcurgand.

Are in spate drumuri multe,
Dar si povesti bune si rele,
Descopera ca inca poate
Sa mai alerge printre stele.

Dar pan-atunci se odihneste,
Privind cu nostalgie marea,
Vrea sa ia totul de la capat,
Dar contopindu-se cu zarea.

4 comments:

  1. vai cat de frumos:X
    n-am mai mers pe bicicleta nici nu stiu de cand

    ReplyDelete
  2. Prima mea bicicleta: Pegas. Cate drumuri am batut cu ea... Acum am una care rugineste in garaj. Din pacate, nu mai facem miscare cat ar trebui.

    ReplyDelete
  3. @Balaurita, eu de anul trecut. Am probat o bicileta de-a primariei in parc :)
    @catalin fudulu, era cam liber. Proprietarul isi permite asta pentru ca erau altii bidivii mai incaltati in grajd.
    @La Rose Jaune, as inlocui masina cu bicielta pentru drumul spre servici daca:
    - ar fi piste pe care lumea sa le respecte;
    - as avea unde sa fac un dus cand ajung la birou.
    Cum asa ceva inca nu exista, poluam cat cuprinde si devenim din ce in ce mai legume :(

    ReplyDelete