Pages

Monday, September 27, 2010

Aveti nevoie de un picior de ajutor?

Urmatoarea povestioara e desprinsa din mirifica realitate si e menita sa ne demonstreze ca viata e imprevizibila si nu numai ca nu stim ce vom face maine dar nici macar in urmatoarele 5 minute.
O duminica seara linistita pentrecuta cu ochii intr-un film haios, Toy Story 3, lumina difuza, un castron de struguri in fata, nu prevestea nimic din ce avea sa urmeze.
In timp ce un strugure zbura dintre degetele mele spre gura deschisa, se aud 2 bufnituri zdravene de am simtit nevoia sa sar pe lampa. Pisica a sarit de pe locul ei infoindu-si coada precum a unei veverite iar hamsterul a iesit din casuta de la etaj si s-a refugiat in trocul de mancare ramanand nemiscat (in caz ca era ceva, probabil ca gandul lui era sa nu ramana fara mancare...mentalitate de harciog).
Ies pe hol si constat ca vecina noastra in varsta, ramasese pe afara si un vecin binevoitor mai "tinerel", pe la vreo 65 dadea de zor cu un ciocan in incuietoare pentru a deschide usa cu orice pret.
Toti vecinii de palier erau in usa. Unde mai pui ca in doua din cele patru apartamente sunt si copii mici care scoteau si ei capul de dupa parinti cautand sa gaseasca o explicatie din priviri.
Imi ofer serviciile si ma prezint si eu initial cu masina de gaurit cu gandul sa decupez incuietoarea, cu confirmarea vecinei evident. Usa clasica de apartament insa, nu e asa firava precum pare.
Asa ca am trecut mai departe si am zis sa incerc si cu o dalta si un ciocan, rezistenta usii care nu avea de altfel nici o vina.
Dupa cateva lovituri zdravene am reusit sa o indepartez putin de toc dar progresul se oprea aici orice i-as fi facut.
Vazand ca nu iesim la liman de nici o culoare cu forta mainilor, am dat un picior zdravan in usa in dreptul incuietorii.
Ca prin minune, usa a sarit cat colo deschizand accesul catre apartament. M-am retras in uralele vecinilor satui de bubuielile de mai devreme si dornic sa revin la filmul meu intrerupt brusc.
Recunosc, totul a fost cam barbar, insa nu ma pricep sa deschid usi fara sa am chei si ora inaintata m-a facut sa imi pierd rabdarea destul de repede ceea ce pana la urma a fost un lucru bun pentru ca am rezolvat problema :)
Emotia cu care m-am confruntat cand a sarit usa, a fost nu cumva sa sara vreo bucata si sa loveasca oglinda din holul apartamentului respectiv, pusa exact pe peretele din fata, de sus pana jos...7 ani de ghinion garantati :) ar fi zis unii.
Maine se va monta usa noua, una de de fier.
Daca se reediteaza episodul de aseara, cred ca un picior nu va mai fi suficient...cel putin nu piciorul meu.

Wednesday, September 22, 2010

Concert Guns n Roses Bucuresti 2010 - praf si pulbere

Mare impatimit al concertelor si mai ales al muzicii anilor '90, am ales sa fac o plimbare pana la Romexpo la concertul Guns n Roses...ma felicit ca nu am cumaparat bilete pentru el. Am ajuns acolo pe la ora 21. La 21:25, ratatii din deschidere au terminat vaicareala incoerenta cu care incearca sa se afirme si au parasit scena, promitand ca o nu o sa uite Romania cand se vor intaorce la ei acasa in Canada (au specificat ca sunt de acolo de vreo 4 ori). I-am numit asa pentru ca nu stiu cum ii cheama si sub nici o forma nu merita sa ma agit sa aflu. Au introdus inante de fiecare melodie cuvintele "Guns n Rosese will be here, but, after this song...and of course we have a new album, hope you will buy it". WTF?! How poor are you people?
Printre ultimele lor melodii a fost ceva destul de scarbos si nelalocul lui...dar paote considerat de cineva rebel...wow...retards!
E vorba despre "cel mai bun mod de baut" si anume sa bei dintr-o sticla in care scuipi apoi si tot asa...deci cat de sarac poti sa fii sa iti treaca prin cap asa ceva? Nici macar un homeless nu are ganduri de genul asta.

Buuun, pleaca oamenii si dupa spusele lor GnR erau chiar in spatele scenei...vezi sa nu.

Bezna si liniste pana cand la un moment dat cineva s-a decis sa puna un CD cu muzica in surdina...multimea a inceput sa fluiere si sa huiduie pana pe la 10 si un pic cand au binevoit sa apara si "vedetele". Cu o voce ragusita si imbatranita, Axel Rose a incercat sa cante...In mod ciudat am putut avansa fara nici un fel de bilet, intr-un loc pozitionat chiar in fata scenei, la vreo 300m. Mi se pare incorect fata de cei care au platit bilet. Se vedea totul de acolo si la alte spectacole ai fi platit sa fii in locul ala. Lume putina si o sonorizare slaba pe care ar fi intrecut-o cu usurinta un spectacol manelistic (banuiesc). Pana si cainii latrau mai tare decat se auzea muzica.
Se vede cam ce loc a ramas neocupat din pricina popularitatii de care au dat dovada in ultimia vreme.
Dupa o melodie necunoscuta urechilor mele si nu numai (de pe noul album Chinese Democracy), a urmat Wellcome to the jungle, apoi numai melodii sterse, vreo 4 la numar. Am zis ca mai stau o melodie si fac stanga imprejur deoarece simteam ca imi irosesc timpul in cel mai prost mod posibil. Evident, iar a urmat o melodie care nu imi suna bine deloc.

Am plecat cu un gust amar si cu dorinta sa nu fi vazut vreodata felul in care a decazut GnR. Trebuiau sa se retraga cand inca erau in glorie. Nu mai au nici un fel de farmec.
Pe drumul spre casa, trecand printre jandarmi si gardinei ai locului, ii auzieam cum ziceau cu totii "Nu se poate asa ceva, chiar nici o melodie cunoscuta?"

Toate astea vin de la un individ care si-a dorit sa mearga la acest concert dar a ales sa nu o faca, din cauza feedback-ului negativ pe care l-au inregistrat concertele trecute si filmelor de pe youtube. Sonorizarea era exact ca acolo, jalnica!

As fi vrut sa aud, Since I don't have you, Don't cry, November Rain, Sweet child of mine, You could be mine, One in a million, Used to love her...dar ei au ales sa inceapa cu altceva si din cate am vazut la tv de dimineata a fost si o varianta patetica de Don't cry la un moment dat. Nu stiu de restul.
Am ajuns acasa pe la 11:40 dupa ce m-am ales doar cu o plimbare buna.

Radical mai slab decat concertul Aerosmith, unde am stat langa scena :D si de mii de ori mai incompetent decat ce a fost la ACDC in fata Casei Poporului!
Vreau sa uit seara trecuta si sa raman in amintire cu trupa completa cu Slash si vocea lui Axel din tinerete...atat.

Monday, September 20, 2010

Super eroi


Nu de putine ori, in copilarie, ne doream sa fim si noi precum persoanjele de film. Uneori indrazneam sa visam mai departe si sa fim chiar supereroi.

Ce faceam in privinta asta?

Pai, in primul rand, insfacam o esarfa a mamei si o transformam in pelerina, luam ochelarii de ski pe care ii tineam in dulap fie vara fie iarna, deoarece de sportul asta m-am molipsit undeva pe la 23 de ani iar apoi peste pantaloni imi puneam slipul care ma insotea pe plaja cand faceam castele de nisip. :)

Echipamentul era aproape complet. Aveam nevoie de ceva cu care sa lupt impotriva raufacatorilor, asa ca plonjam in cutia cu jucarii iar daca nici acolo nu gaseam ceva satisfacator ma multumeam cu o lanterna. Dar nu era orice lanterna, era o lanterna puternica iar pentru a amplifica efectul, scuturam o carpa de praf pentru a putea vedea fascicolul prin praful ce ramanea plutind. Cred ca asa m-am pricopsit cu nasul meu neascultator, dar la vremea aia nu conta.

Eram gata de lupta, dar pregatirile au durat prea mult si trebuia sa ma duc la culcare asa ca timp pentru salvat lumea trebuia sa imi gasesc in alta zi cand aveam sa termin pregatirile mai repede.

Fiecare supererou, are elementul sau caracteristic si una sau maxim 3 puteri, un costum aparte si un vehicul cu care sa se deplaseze la locul unde e toata actiunea.

Ce putere aparte ai avea tu daca ai fi in magazinul de supereroi si ai avea de ales dintre ptuerile expuse pe raft?

Ce vehicol ti-ar asigura locomotia?

Ce haine ai purta?

Care ar fi locul de munca din timpul zilei, care sa iti asigure camuflajul perfect?

:)

Tuesday, September 14, 2010

Parfum de toamna

Natura ne ofera, bucate din belsug, ne ingrijeste, parca stie ca-i suntem recunoscatori desi ii facem rau din neatentie uneori.
Ce e mai frumos decat culoarea pestrita a padurilor in vreme de toamna? Poate ca am putea gasi raspunsuri, insa eu cred ca nimic nu e mai frumos, pentru ca pur si simplu nu putem compara mere cu pere. Aici e vorba de o categorie, cea a culorilor pastelate si calde in care cositele roscate se impletesc cu cele aurii si castanii formand desene ce rivalizeaza cu cele conturate de norii pufosi rascoliti in vazduh.
Frumusetea tabloului se percepe vizual mai mult, insa uneori avem nevoie de ochii mintii ca sa evadam pe dealurile impodobite de culturi de vita de vie si sa alergam printre randuri inspirand adanc parfumul strugurilor ajunsi la apogeu.
Dar daca nu am trait niciodata asa ceva, cum percepem oare imaginile astea?
Cred ca fara parfumul strugurilor copti care au o dulceata de neinlocuit si fara senzatia de vant in plete si tarana pe talpi in timp ce alergi cu picioarele goale fara noima, fara rost, doar asa pentru ca poti si pentru ca esti liber si nimeni nu te poate opri.
 Da, asta lipseste pentru a intregi tabloul.

Monday, September 13, 2010

A mai trecut un an...si sunt fericit!

A mai trecut un an pentru mine, intr-o duminica insorita la 6 dimineata :)
Inca nu am schimbat prefixul si unii zic ca poate de asta inca ma simt la ca la 18 ani. Nu vad de ce toate astea s-ar schimba odata cu schimbarea inca unei cifre din varsta mea.
Ce am realizat in anul ce s-a incheiat ieri la ora 6 dimineata?
Pai, am reusit sa vad inca putin din lumea asta mare pe care incerc sa o inteleg in fiecare zi insa fiecare seara ma gaseste concluzionand ca nu am inteles mare lucru si sunt tot in ceata, dar asta e prea putin important.
Mai presus de toate cred ca e fericirea. Ea nu vine alaturi de masini scumpe, case mari si reci si haine de firma cu pretind unii. Sub nici o forma astea. Fericirea vine dinauntru si iese la suprafata prin fiecare por oferindu-ne starea de beatitudine molipsitoare ce ne face sa emanam nergii pozitive.
Sunt fericit pentru ca am alaturi oameni care ma iubesc, sunt fericit ca ei stiu ca si eu ii iubesc si ii pretuiesc.
Imi lumienaza ziua cand le aud vocea si cand stiu ca se gandesc la mine si in ciuda tuturor intamplarilor pe care am trecut mai mult sau mai putin impreuna, nu am uitat unii de altii.
Sunt fericit pentru ca de la o vreme totul in jurul meu pare sa prinda contur si sa se aseze pe fagasul pe care il doream de multa vreme.
Sunt recunoscator vietii ca inca ii am alaturi pe ambii parinti care mi-au oferit mereu atat cat au avut.
Am o zi si cateva ore :)
Cat s-a schimbat lumea de acum 29 de ani? S-a schimbat ceva, parca ieri eram la gradinita cu haina portocalie, cravata rosie cu tricolor si sapca albastra, foarte mandru ca am fost numit "soim al patriei" :)
Apoi a doua zi eram pionier la Foisorul de Foc, a venit intr-o dimineata admiterea la liceu si instantaneu Bac-ul, am dat examne de admitere la facultate si am scris nenumarate cursuri pe bancile Politehnicii din Bucuresti, impiedicandu-ma de unele examene dar trecand peste toate cu succes.
A venit repede primul loc de munca pe cand nici nu terminasem cursurile si cu un talent acrobatic am reusit sa dau si examenul de licenta iar apoi sa alerg repede catre un masterat care a trecut ca gandul. Odata cu terminarea lui am trecut si mai departe. Colegi noi, pretentii noi, orizonturi noi. Cu toate astea, toti cei pe care i-am cunoscut chiar si acum 20 de ani, imi sunt prezenti in amintire ca si cum i-am vazut de dimineata.
Ma bucur ca pot sa privesc in urma si sa strig tare "A fost frumos si nu as face nimic altfel decat am facut!" si sunt nerabdator sa vad drumurile pe care urmeaza sa pasesc si oamenii pe care urmeaza sa ii cunosc.
Viata e frumoasa :)

Wednesday, September 1, 2010

Convietuirea cu 2 hamstersi - ziua 2

O sa fiu usor previzibil si o sa vin cu o continuare pentru povestea hamsterilor temperamentali. :)
Plec luni seara de la birou plimband cu grija punga in care se gasea cutia noului hamster si merg nerabdator spre casa. Ajuns acolo, deschid cusca si il introduc pe noul venit. Aveam inima cat un purice si tineam pumnii stransi in speranta ca cei doi nu se vor mai ataca si vor fi prieteni.
Cel alb incepe sa exploreze si alege sa intre in una din cele doua casute, se ghemuieste si incepe un program intens de somn.

Locatarul deja acomodat, cel gri, simte ca e un nou venit prin preajma si pleaca in expeditie pentru a-l intalni.
Comite insa o eroare, intra peste el in casuta in care tocmai se culcusise. Inevitabil a iesit scandal, insa de data asta, agresorul a ajuns sa fie in inferioritate. Dupa inca un episod similar scenariul se repeta si cel gri face pasul inapoi imediat ce hamsterul alb chitaie odata la el.
Am rasuflat usurat si am zis ca asta a fost, si-austabilit teritoriile si se stie cine domina si cine se supune.
Sting lumina si ma retrag la somn insa noaptea a fost aproape alba...deci gri. Desi nu credeam, cei doi s-au luat iar la harta si am avut parte de vreo 4 reprize de chitaiala si ghemotoceala prin toate colturile custii si prin tub.
Dimineata i-am gasit pe amandoi mancand si iar am zis ca s-a rezolvat.
Ajung seara acasa si cei doi zapaciti dormeau in aceeasi casuta, in cea mare. "Victorie!" strig in sincea mea. "Vor fi prieteni." Ei bine, nu trec 5 minute ca iar aud chitaiaila si zdruncinaturi in cusca. Ce-i drept, cel alb era intins in toata casuta iar cel gri, statea ghemuit intr-un colt si parea foarte stingher, asa ca nu avea cum sa dureze.
Mari amatori de arte martiale mixte, se pare ca nu se pot abtine sa nu isi masoare muschii din cand in cand.
Nu se mai poate asa, vreau sa dorm noaptea asta asa ca incep sa caut un recipient pentru a-i separa. Gasesc o casoleta mare si aptioasa, inalta si frumoasa.
Iau masina de gaurit si ii fac capacul strecuratoare (e dintr-un plastic destul de dur si nu mergea gaurit doar cu un cutit) ca sa aiba o ventilatie suficienta.

Primeste si o gaura laterala prin care se pune dozatorul de apa, rumegus, se muta casuta albastra, se pune un capac de borcan pe post de troc de mancare, se umple cu mix de seminte si il iau pe sus pe cel alb si il mut in noua casuta. Foarte fericit, a mancat bine bine si apoi s-a retras la somn.
Am facut curat si in cusca mare ca sa ii inlatur mirosul si se pare ca a functionat, cel gri ramas singur, a alergat prin toata cusca, s-a dat in roata si a trebuit sa ii tai accesul la ea (pentru ca zdragane teribil si nu am avut timp sa ma ocup de ea).
Inventiv si acrobat s-a catarat pana la ea desi ii scosesem platformele de legatura. Apoi am rasucit tubul si l-am ridicat de la sol. Ei bine, a gasit o modalitate si aici. S-a catarat pe zabrele si s-a aruncat in tub urcand la nivelul superior. Ultima sansa a fost sa scot platformele albastre de la etaj.
Si uite asa, am reusit sa imi trag sufletul si sa inchei ziua cu o mica victorie intr-un fel ciudat. Eu voiam ca cei doi sa isi tin de urat insa se pare ca nu ei nu vor asta.
Cum nu are sens sa tin doua custi, desi imi plac amandoi mult, urmeaza sa ii gasesc un stapan celui alb si deja este promis unor prieteni pe care ii voi vizita diseara cu animalutul cel alb.

Premii

Multumesc pentru premii Balaurita :)
 Scria acolo ceva referitor la 10 lucruri care imi plac. Pai ar fi cam asa: Imi place:
- ploaia;
- soarele palid;
- curcubeul;
- linistea;
- tot ce inseamna viata pe acest pamant;
- sa ajut;
- zapada cand sare in urma schiurilor;
- marea albastra prin care pot sa vad pietrele ce-i stau la baza;
- sa am motive sa zambesc;
- sa fug uneori departe de forfota orasului.
Cum stau cam aiurea cu timpul in ultima vreme nu ofer acest premiu individual ci tuturor celor pe care ii citesc si apreciez si care reusesc prin scrierile lor sa ma faca sa uit de problemele care apar zi de zi.
Ma inclin in fata diversitatii si ingeniozitatii tuturor :)