Azi de dimineata in timp ce frunzaream diverse ganduri, idei, articole si alte traznai mi-am adus aminte de o experienta "placuta" de acum un an, ce mi-a scos din meniu definitiv un anumit preparat culinar.
Povestea incepe cat se poate de obisnuit, un weekend la munte, evadare din oras si aer curat. Dupa o plimbare zdravana pana la Susai am decis sa pornim spre Bucuresti deoarece a doua zi la prima ora aveam o convocare.
Ne suim in masina si pornim, cerul s-a acoperit si vremea buna a ramas in urma locul ei fiind luat de norii pufosi pictati in numeroase nuante de gri.
Aerul curat si miscarea a declansat insa o apriga pofta de mancare ce ne-a facut sa nu ajungem prea departe si sa oprim pentru a infuleca ceva. Zis si facut, am ales ca halta Sinaia si mai exact un restaurant ce se afla pe partea stanga a drumului cum iesi din locaitate si te indrepti spre Posada. Comandam niste ciorbe sa ne incalzim si felul doi. Felul intai nu se lasa deloc asteptat si o duduie vesela ne aduce ciorbele aburinde. Deja glandele salivare erau de nestapanit dar preparatul era prea fierbinte asa ca incep sa amestec cu lingura prin ciorba de burta, ca sa fiu mai exact.
Nu am obiceiul sa privesc insistent mancarea dar la un moment dat mi s-a aprut ca zaresc ceva si am inceput sa il caut din nou cu interes.
In timp ce cascam ochii, ridic lingura in care tineam ceva mic si alb ce se potrivea perfect in carligul unei undite drept momeala pentru nefericitii pesti.
Duduia ce ne servise a gasit repede explicatia: "Aaaa e dor o codita de usturoi, stati linistit." Ma apuca rasul si ii spun ca am fost la pescuit de suficinete ori incat sa pot face diferenta intre un viermus si o codita de usturoi.
Domnita se recunoaste invinsa si propune sa revin cu alta supa si ma asigura ca nu voi fi taxat pentru aceast preparat.
Adica dupa ce imi pui in fata o ciorba de burta facuta facuta din carne ce avea o varsta considerabila incat s-a "condimentat" cu viermi, incerci sa ma si ametesti ca ar fi o codita de usturoi si apoi imi spui ca doar ciorba va fi taiata de pe nota de plata.
M-am ridicat si mi-am pus haina, la care ea ma intreaba: "Felul doi vi-l pun la pachet?". I-am multumit pentru grija si am plecat in mare viteza lasand in spate minunea de local care apropo, mai nou are si paracare supraetajata.
Inutil sa spun ca localul era aranjat pentru o nunta ce urma sa aiba loc in seara aia.
Am gonit pana in Comarnic de unde am luat niste covrigi nemaipomeniti, la care am ros pana in Bucuresti.
Ei fetii mosului si uite asa am o retinere cand aud de ciorba de burta din seara aceea.
S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povstea asa.
PS: Stiu ca in Australia viermii se mananca iar in Asia sunt delicatese, insa e alegerea lor, daca voiam sa comand asa ceva era alta poveste. Cum ar fi sa fii suparat cand printre viermi gasesti o bucata de piept de pui...infiorator :D
