Simte o strangere in inima, asa ca isi ridica picioarele pe banca, nu vrea sa spuna cuvinte de adio.
O priveste indelung si incearca sa ia ca suvenir, imaginea apei ce i-a mangaiat trupul si caldura soarelui care o inconjoara. Poate ca deja viseaza la revenire.
A fost frumos, dar e ultima zi.
Bravo pentru compozitie! Imi place tare mult jocul de linii si umbre!
ReplyDeleteMereu ne putem intoarce intr-un loc drag... chiar daca uneori numai cu gandul...
Multumesc Adela.
ReplyDeleteMi-a placut cadrul de cum l-am zarit, am avut noroc ca nu a terminat de contemplat marea pana a venit aparatul in scena.
Placerea pentru geometrie cred ca dateaza din facultate :)
coplesitor de frumos....
ReplyDeletetotul e gris spre bleu-gris...si o pata de culoare....EA...
Mi-a placut pentru ca genera liniste si totusi atatea ganduri pareau sa fie soptite langa ureche.
ReplyDelete