Religia crestina ne spune clar cu toate ocaziile ca reincarnarea este ceva ce apartine credintelor pagane, este o minciuna si nu exista. Cu toate astea, exista un numar ridicat de crestini care cred si in reincarnare. Cum poti fi si crestin si cum poti crede in acelasi timp si in reincarnare.
Subiectul este foarte vast si nu are rost sa il disec. Mi-a staruit in gand, deoarece aseara am dat peste un pasaj in timp ce citeam Brida de Paulo Coelho. Cu siguranta, nu il pot reda, insa acolo am gasit, intr-un fel, raspuns la o nedumerire pe care o aveam si eu pe aceasta tema.
Daca exista reincarnare, cum se face ca numarul oamenilor pe acest pamant a sporit atat de mult? De unde au venit noi suflete?
Ei bine, raspunsul pare a fi simplist si natural.
Asa cum in natura, totul se inmulteste prin diviziune, sufletele noastre se pot divide nu numai o singura data. Apoi, pe parcursul vietii suntem calauziti de tot felul de intamplari, idei si asa zise sentimente, sa ne gasim jumatatea.
Dar daca sufletul se poate diviza mai mult decat odata, nu avem mai multe jumatati?
Se poate spune ca avem mai multe jumatati dar la fieare divizare a sa, cele doua suflete se departeaza de cel din care provin.
Cum vom sti ca ne-am intalnim jumatatea?
Unii ar fi inclinati sa zica ceva despre dragoste si iubire, insa acestia sunt doar lianti ce leaga doua suflete pe termen scurt su lung. Se spune ca sufletul pereche il putem identifica privind persoana respectiva adanc in ochi. Acolo se gaseste raspunsul, acolo trebuie sa vedem licarirea care sa ne confirme ca ea este jumatatea noastra.
Fiecare dragoste pe care o traim este dedicata unui suflet pereche, mai apropiat sau mai indepartat. Daca dragostea dureaza zile sau ani nu are importanta, important este sa ne gasim sufletul, sufletele pereche si sa calatorim mereu in cautarea lor cand ne confruntam cu singuratatea.
Singuratatea este cea mai grea pedeapsa pentru neimplinirea acestui ideal al fiecaruia. Cautarea trebuie sa fie sinonima cu viata insesi si astfel vom avea o viata plina si implinita.
foarte frumos si in acelasi timp interesant...
ReplyDeletePoate au venit din alte Galaxii!...
ReplyDeleteUn subiect fermecator acesta al reincarnarii, si bogat in imaginatii... Incepi prin a vorbi despre parerea crestinismului referitor la acest subiect, dar hai sa ne gandim practic la reincarnare, pentru a o putea intelege macar teoretic. Chiar denumirea ei devine lamuritoare, pt. ca ea ne spune nu ca ar reinvia sufletele, i s-ar fi spus altfel atunci, ci ca reinvie carnea, trupul. Dincolo de greaua mea intelegere despre cum eu, cel de acum, as fi putut fi sau voi fi putand fi un gandac de ex. si, evident, gandacii n-au suflet, inteleg mult mai usor faptul ca noi iubim cu sufletul, pt. ca acest lucru e evident. Cine spune ca iubeste cu trupul, numai cu trupul, acela poate sa creada ca se va reincarna mereu si mereu, pt. a iubi mereu si mereu... dar cu ce fel de iubire? ...reincarnata? Nu cred! De-aia nu intelege crestinismul reincarnarea, pt. ca in crestinism iubirea e sentimentul de baza al credintei, ori a iubi fara suflet nu mai inseamana a iubi. Cam asta am vrut sa zic, poate m-am cam extins, dar subiectul merita.
ReplyDeleteMult spor la toate iti doresc!!!
se spune si,teoretic asa si este...doua jumatati formeaza un intreg....
ReplyDeletedar daca o jumatate este mar si cealata este pepene??
perechea este reflexia ta in oglinda-sufleteste vorbind...dar daca perceptia noastra asupra''jumatatii''se schimba in timp?daca ea....ramane mar si noi suntem din ce in ce mai convinsi ca este...pepene??
"Se spune ca sufletul pereche il putem identifica privind persoana respectiva adanc in ochi. Acolo se gaseste raspunsul, acolo trebuie sa vedem licarirea care sa ne confirme ca ea este jumatatea noastra."
ReplyDeleteintotdeauna am crezut asta. :)
f interesant :)
Ai citit vreodată Kabala?
ReplyDelete@Balaurita ...dar este oare real? Uneori asa imi place sa cred.
ReplyDelete@catalin fudulu, Sau au venit din universuri paralele...inseamna ca sunt undeva niste universuri paralele sau galaxii destul de libere.
@Teo dor, Reincarnarea este o concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt trup de om sau animal.
Sufletul reprezinta totalitate a proceselor psihice si afective, ce caracterizează lumea internă unui individ. Avand in vedere ca descoperim si in lumea animala procese psihice si mai ales afective, eu cred cu tarie ca precum omul si animalele detin suflet. cel mai banal exemplu este cainele. Daca ai detinut vreodata un asemenea animal insemana ca stii ca el este capabill de simpatii, antipatii, dor, tristete, fericire, apatie si melancolei.
Judecand dupa cele de mai sus, reincarnarea se poate realiza fie in om, fie chiar si in gandac. Daca se produce o divizune in om si gandac si cei doi indivizi se intalnesc e clar ca existenta unuia se va curma in mare viteza si o noua cautare incepe.
Trupul este doar mijlocitor al sufletului, in nici un caz scopul in sine.
@pandhora, Daca se ajunge la mar si pepene e clar ca sansele pentru reintregire, vor tinde vertiginos catre zero. Cam ca in cazul gandacului. Trebuie sa admitem si existenta incompatibilitatii desi nu o privim ca pe o varianta.
@Delilah, Cand ne ghidam in viata dupa cum ne dicteaza inima, infleuntata si de mici corectii ale ratiunii, nu avem cum sa dam gres.
@Costea, Recunosc ca inca nu am avut ocazia, insa din ce stiu se refera la tehnica de a stabili legaturi intre Divinitate, perceputa ca abstract infinit si lumea ce ne inconjoara, finita si perceputa fizic prin intermediul simturilor.
Cu ideea contopirii cu universul si intelegerea acestuia, m-am intalnit in cateva lucrari ale lui Paulo Coelho, insa orice izvor de cunoastere e binevenit. Mi-ar place sa cred ca voi descoperi mai multe deslusind Kabala.
Iti multumesc pentru sugestie, promit ca ma voi documenta.
Da! Raspunsul tau ma nedumireste si mai tare. Acum: pe mine ma mira unele afirmatii de tipul acelora ale tale, care nu au nicio sustinere practica. Pt. ca, practic, tot ce spui tu despre caine, de ex. nu poate fi in niciun fel incadrat in simtiri, acolo este vorba in mod evident, ne-a spus-o Pavlov, despre niste reflexe. Cu adevarat, cainele nu se bucura, el nu stie ce e aia bucurie, dar are niste reflexe care pe noi ne pot duce la gandul ca s-ar bucura, dar pe el, pe caine, nu. Apoi: reincarnarea...trecere a sufletelor dintr-o viata in alta, dintr-un trup in altul, deci se schimba doar trupurile, sufletul ramanand acelasi? Dar daca e asa, el, sufletul acela, nu duce nimic cu el? Si mai departe: au sufletele noastre ADN? Iarta-ma ca sunt prea obraznic, poate, in insistenta mea, dar eu chiar as vrea sa inteleg reincarnarea, fie si ca si conceptie mistica....
ReplyDeletePe scurt, eu nu sunt cel care iti va oferi raspunsuri la subiectul reincarnarii si nici nu am pretins vreodata ca pot face asta. E doar modul meu de a vedea lucrurile.
ReplyDeletePe lung, e doar postul de aici: http://ghiocelulalb.blogspot.com/2010/07/reincarnare-doar-un-raspuns.html
Seara frumoasa!