Nori la superlativ

Primavara s-a terminat oficial si au inceput micile furtuni de primavara care ne viziteaza timp de cateva minute, iar apoi dispar parca in alta dimensiune, lasand in urma oameni nedumeriti de apa ce s-a revarsat din cer si un cer mai albeastru ca niciodata.

Privind cerul in drum spre casa, am fost pur si simplu motivat sa merg mai repede, desi parca as mai fi stat sa admir patura moale ce se lasa cu viteza uluitoare peste cladiri, aducand cu ea noaptea.

Precum trupele de elita, vin in forta si schimba peisajul. Acesti soldati, bine antrenati in baze secrete, marsaluiesc in viteza de parca ar fi garzile de corp ale Soarelui. Il ascund deindata, arunca o ploaie pentru a dezorganiza mutlimea ce se bucura de soare poate prea mult si evacueaza perimetrul in mare viteza.

A fost o zi frumoasa desi ploioasa de dimineata pana seara si se pare ca norii m-au urmarit cam toata ziua prin oras. Ma bucur ca au facut-o si imi pare rau ca nu am avut timp sa le privesc miscarile un timp mai indelungat.

Prefata pentru concediu

...cu pasi mici, mult prea mici decat imi doresc eu,dar se apropie.

Pentru evadarea din cotidian din acest an am ales sa dau viata unui vis mai vechi. Astfel destinatia aleasa pentru o saptamana se va numi Nice - Cote D'Azur.

Toti prietenii carora le-am dezvaluti destinatia m-au intrebat imediat daca nu cumva am primit vreun bonus, marire sau vreun premiu, asa ca tin sa deslusesc misterul si aici. Cazarea pentru o saptamana, pentru doua persoane pretuieste undeva putin peste 500Euro. Totul e sa cauti cu atentie, rabdare si sa nu te infigi in primele oferte. Nu am apelat la nici o agentie, ci am plutit pe internet in cautarea locatiei ca de fiecare data.

Numarul de stele este mic, dar nu am cautat nici o clipa performantele unui all inclusive avand in vedere ca planuiesc sa vizitez cat mai mult posibil din Nisa, Cannes, Saint Tropez, Monaco si evident Monte Carlo.

Povestea a pornit in urma cu mai multi ani cand, copil fiind ma prapadeam de ras la filmele din seria Jandarmul ale lui Louis de Funes. Anul treuct parca, a fost o serie de DVD-uri cu aceste filem la ziarul Adevarul, le-am luat fara ezitare si mi-am retrait copilaria. Am inceput sa imi doresc sa pasesc si eu prin acele locuri macar odata in viata si vad peisajele minunate ale Coastei de Azur. Cautarile timite pe internet au inceput si cand am vazut ce preturi pot obtine la cazare am decis ca vara asta sa infaptuiesc nebunia.

De ce sa petrec o saptamana la Mamaia de exemplu cu 1500 lei/persoana/7 zile sau la vreun "all inclusive" prin Bulgaria cu riscul de a ramane si fara masina?

N-am stat nici macar o clipa sa caut justificari pentru locatiile de la intrebarea de mai sus asa ca am facut traseul celor 7 zile iar duminica ce uremaza, pe seara ma sui in avion si parasesc patria muma.

Am pregatit deja doua aparate foto, unul mai maricel si unul de buzunar si planuiesc sa nu ratez nimic :)

Incepand cu 12.07.2010 imi doresc sa revin cu povesti frumoase sustinute bineinteles de imagini.

PS: Stiu ca o sa fie din ce in ce mai rau din punct de vedere financiar si chiar planuiesc sa imi schimb locul de munca la intoarcere, dar o viata avem si ideal e sa infaptuim ceea ce ne dorim in momentul cand dorinta este maxima pentru a obtine bineinteles satisfactia maxima.

Yahoo weather zice ca nu o sa ploua, sper sa nu se insele.

Vis de iarna pentru vara

Desi soarele a apus si ochii imi arata in ceata imaginile fugare de la televizor, caldura persista. Renunt la a-mi mai chinui ochii si apas butonul ce amuteste ecranul colorat. Dupa cativa pasi ma gasesc sub dus si caldura de mai devreme e doar o amintire...dar pentru cat timp? Stand in pat, ea se aprope din nou si ma invaluie, ma intoarce pe toate partile ca intr-un cuptor pana cand imi propun sa incerc un exercitiu de imaginatie. De ce nu ma gandesc la iarna? Racoarea ei imi poate aduce somnul dupa care tanjeam.
Iarna este ciclica, vine si pleaca independent de vointa noastra. Ce putem noi sa facem? Sa incercam sa o facem frumoasa, sa incercam sa aducem curcubeul pe cerul plumburiu si sa zambim din nou.
Ce rost are sa fim suparati ca nu putem merge la plaja, ca trebuie sa punem o sumedenie de haine pe noi? Trebuie sa facem ceva placut din fiecare pas pe care il facem fie si prin gerul naprasnic ce ne taie rasuflarea uneori.
Ce e mai frumos decat visul, evadarea, relaxarea si placerea de a face ce iti doresti? Ca sa ne indeplinim dorintele trebuie sa le adaptam la anotimp.
Un vis de iarna se desfasoara departe de oras, departe de lumea cunoscuta si aproape de cetina brazilor, intr-o cabana mica de lemn, calduroasa si cocheta, in care, tolanit pe un covor gros ascult o melodie veche in surdina. Pe o masuta se odineste un pahar cu putin vin rosu in el. In restul camerei, lumina lasa se vada doar umbre si atunci, din umbra celeilalte camere o zaresc...Imi place sa o privesc cum paseste inspre mine si se apropie de parca pluteste pe un nor cand picioarele ii sunt mangaiate atat de frumos de plusul pe care calca....stie ca o astept, nu e nevoie sa ii spun nici un cuvant, vrea doar sa dansam impreuna, un dans ce nu implica prea multa coregrafie ci naturalete si senzatii. Iubim atingerile si devenim usor usor supusii lor, lumina din camera ne arata doar contururi, doar umbre si asta este destul, pentru ca nu vrem sa privim, vrem sa simtim, sa traim.
E deja dimineata?
Ce s-a mai intamplat?