Friday, November 19, 2010

Sport la orice ora

A face miscare este sinonim cu sanantatea. Noi am cam uitat sa facem asta desi suntem perfect constienti de efectele benefice ale activitatii fizice.
Animalele insa, au instinctul, care nu este afectat de uitare.
Ca sa trec la subiect, cand imi e somnul mai dulce, in miez de noapte se aude dudududu.
Casc ochii mari in intuneric si ascult mai atent. Dudududu, din nou. Recunosc sunetul si ma dau jos din pat cu directia sufragerie, mai exact cusca lui Strumf (hamsterul).

Cand aprind lumina, il gasesc in rotita de sus care e facuta dintr-un material mai dur si emite niste vibratii teribile cand e folosita la viteze mari.
Ca sa ajunga la ea, foloseste o platforma (bucata de plastic albastra) pe care uitasem sa o scot preventiv inainte de ma arunca in pat dupa inca 12 ore de stat la servici...mai uita omul, ca sa-i faci.
Dar ce sa-i faci, ca nu voia sa se dea jos din rotita. Ca sa nu-l iau pe sus l-am momit cu seminte...si ne-am intins. Eu ii dadeam seminte, el le indesa in falci si uite asa, am cam uitat de somn.
Aici eram "incoltit" :) Se terminase portia de seminte dar el simtea ca inca mai e loc in buzunarele din falci.
Vazand ca nu mai primeste, s-a retras si a inceput sa scoata din rezervele proaspat acumulate.
M-am luat cu vorba si am uitat sa ii scot platforma in timp ce il indesam cu seminte, asa ca intr-o clipa s-a instalat din nou in rotita si a inceput festinul bomboanelor agricole.
L-am lasat sa mai savureze una si l-am luat pe sus pentru a putea scoate platforma cat nu e el acolo ca sa nu aiba o surpriza cand paseste din rotita, sa cada in gol. Exista rumegus care ar amortiza caderea si de care se foloseste din plin cand mai escaladeaza cusca si isi da uneori drumu de pe gratii, zburand o fractiune de secunda. Fiecare trebuie sa aiba o slabiciune. La el sunt semintele, alergatul in rotita, escaladatul zabrelelor si marul. Dar despre mar in episodul viitor.

Monday, November 8, 2010

A fost un om...

...un om care s-a numit Adrian Paunescu, poetul cu suflet sensibil in trupul barbatului puternic pe care-l stim cu totii. Asa l-a descris pe scurt Florin Piersic.

Inca un moment trist in care aflam ca am fost contemporani cu cineva care va ramane in carti, un om pe care multi l-au apreciat dar si mai multi l-au hulit, acuzandu-l ca a scris pentru Ceausescu. Si ce daca?
De ce nu ne putem aminti ca prin Cenaclul Flacara au ajuns la urechile noastre voci ca cea a lui Pittis, Hrusca, Valeriu Sterian, Ducu Berti, Madalina Manole si multi altii.
E usor sa arunci cu pietre si sa arati cu degetul acuzator, dar acei oameni se vor cerne ca frunzele ruginii de toamna in bataia vantului pentru ca nu lasa nimic in urma lor.
Nimic nu e intamplator pe lume si fiecare om are o misiune pe pamantul acesta. Multi uita de ce au ajuns aici dar altii isi dedica viata creatiei. Poate unii vor zice "a facut-o si pentru foloase materiale", oare nu asta facem fiecare dintre noi?
Dar cati dintre noi ar avea darul sa compuna si sa faca o sala sa vibreze la auzul vocii noastre?
Venim in lumea asta, goi si neajutorati. Cei mai multi dintre noi incep apoi sa alerge si sa se agite pentru a se imbraca, pentru a manca si pentru a avea un acoperis deasupra capului. Dupa ce indeplinim aceste nevoi de baza, dorim acelasi lucru insa mai mult...aici ne pierdem. Uitam sa ne hranim sufletul, uitam sa inapoiem ceva celor care l-au hranit pe al nostru si ne-au dat putere sa ne formam.
Adrian Paunescu, nu a uitat asta nici o clipa. El pentru asta a trait. Sa ofere, nu sa ia.
Nu l-am cunoscut decat prin creatiile lui si vorbele celorlalti, in mare parte de ocara. Eram prea mic pe vremea lui Ceausescu pentru a percepe lucrurile, insa sunt sigur ca nu a facut rau nimanui chiar daca a scris si de nevoie, nu doar din placerea vulcanica de a compune.
Societatea in care traim nu ne mai ofera timpul de visare cu care eram obisnuiti odata.
Mass media mimeaza durerea ce o simte cand pierdem cate o valoare a neamului nostru doar de dragul audientei. Simt doar repulsie cand vad cum vuiesc cateva zile toate posturile tv si ziarele, in preajma un nopti intunecate...doar in goana dupa bani.
Cu totii avem oameni ce ne sunt dragi si pe care ii pretuim mai mult decat le spunem in viata de zi cu zi, insa pre putini sunt cei care ne dau tutror un sentiment aparte de mandrie, ca se numit romani, mai ales ca odata ce iesim din tara suntem cu totii priviti ca niste infractori notorii din pricina migratorilor din Indii care acum se dau drept romani.
Gandind-ma la Adrian Paunescu, ma intristez ca plecat dintre noi, dar sunt fericit ca a existat pentru Romania si mai ales ca am avut norocul sa fiu contemporan cu el si cu cei carora le-a dat aripi in muzica romaneasca prin intermediul Cenaclului Flacara.
Pentru multi, a fost pe vremea lui Ceausescu, rezerva de oxigen, in gazul toxic al comunismului, mai mult decat a fost Europa Libera, pentru ca el a fost aici, aproape de oameni si mai mult decat atat, in mijlocul lor.
Dar vorbele sunt de prisos...
Ramai cu bine!


Monday, November 1, 2010

O iesire din cotidian...in sfarsit


Minunate momente de pauza, relaxare, zbantuiala si usor dezmat...este vorba despre weekend da :)
Dupa ce Sambata am fost din nou pe la birou, am ales sa ies seara in oras si sa bantui un pic prin centrul vechi al Bucurestiului, alaturi de cativa prieteni.
Am rontait ceva, am vorbit si ras iar apoi am zis sa ne zbantuim un pic asa ca am mersintr-un club din zona.L-am ales pentru ca mi-a placut muzica live si atmosfera de acolo. Curand grupul nostru a depasit 10 persoane intalnind fiecare pe cate cineva cunoscut.
Lumea costumata a facut deliciul tuturor. Care in albinuta, avion, printesa, marinar, fluturi, scufita rosie cu mustata si par pe picioare :) acompaniata evident de lupul cel fioros si cineva atat de curajos incat s-a costumat in Facebook.
Cum poti face asta? Pai e mai simplu decat iti poti imagina. Se ia un carton mare, pe care se deseneaza partea superioara a ecranului de la facebook si in locul cu poza, se lasa spatiu pentru figura purtatorului :)
Fiind destul de "ruginiti" nu am rezistat prea mult, mai ales ca lumea continua sa vina acolo si dupa 1 noaptea.
Ne-am retras spre casa, mai deconectati, mai linistiti si cu bateriile incarcate desi eram toropiti de oboseala...confuza stare, nu?
Ca o concluzie se poate face un portret al oamenilor ce bantuie prin asemenea locuri, ei se pot grupa in 4 categorii:
1. cei veniti acolo doar pentru a se zbantui si a se deconecta dupa ce au vegetat la birou;
2. cei in cautare de senzatii euforice date de licorile bahice si carora nu le pasa de muzica sau atmosfera ci de diversitatea listei de cocktailuri cu alcool;
3. cei care isi cauta jumatatea pe termen lung sau chiar scurt, pentru ca viata e prea scurta pentru a pierde timp cu facutul de planuri;
4. cei care sunt acolo cu cineva din obligatie, nici nu le place muzica si nici de licori bahice nu le arde.

Cam astea ar fi categoriile de oameni printre care m-am simtit excelent sambata seara, topaind, cantand cat ma tineau plamanii cand era cate o melodie frumoasa si privind marea de oameni zambitori. Cred cu tarie ca fericirea in masa are efecte beneficie asupra celor ce iau parte la asa ceva.
Ca sa fie foarte clar, nu sunt adeptul sarbatorilor copiate de la americani, am profitat doar de o seara libera.