Wednesday, July 14, 2010

O zi in Monaco - Monte Carlo

O raza de soare a facut ca pleoapele sa mi se desparta si lumina sa imi puna in functiune corpul molesit ce lenevea in pat.

In 10 minute eram echipati si gata de plecare, in 15 minute eram la gara si cumparam bilete pentru Monaco - Monte Carlo.  Hotelul Negresco din imagine, este etalonul luxului pe Coasta de Azur, interiorul fiind inmiit mai impresionant decat exteriorul. Cu toate astea, daca voiai sa bei un banal pahar de vin pe terasa acestuia la ceas de seara, trebuia sa scoti din buzunar 3 euro, acelasi pret pe care il plateai la orice terasa pentru acelasi pahar de vin.

Cum trenurile vin acolo ceva mai repede decat tramvaiele la noi, in 5 minute ne gaseam deja pe scaune moi, intr-un tren curat si racoros.
Traseul nu a parut lung, poate din cauza vitezei trenului, sau a tunelurilor dese ce alternau cu peisaje in care marea isi schimba culoarea precum un cameleon ce alearga pe un curcubeu.

Ajunsi in gara principatului, am parasit cu parere de rau racoarea compartimentului, dar cu dorinta de a cuprinde cat mai mult in aceasta scurta vizita.

Daca urmaresti indicatoarele de iesire din gara, vei ajunge intr-un tunel ce te poarta mai departe de port, in schimb daca iti urmezi instinctul si aprasesti locatia pe cea mai mare usa pe care o vezi, dupa doar cateva randuri de trepte ce cobora destul de rapid, te vei gasi aproape de port, catre care am si mers initial.
Prima statuie pe care am intalnit-o in Monte Carlo a fost cea a pilotului de Formula 1 Juan Manuel Fangio, de 5 ori campion mondial.
Toti cei ce se fotografiau cu ea intrau in masina. De altfel locul era lustruit si volanul la fel, semn ca unii au incercat sa intoarca rotile bolidului.
In drum, am observat ca aici masinile exotice nu sunt in mare voga, printre ele numarandu-se chiar si un banal Logan. Culmea, lor nu le pute asa cum le pute romanilor care cu aceeasi bani prefera sa isi ia o nemtoaica de rasa pura hurducaita zdravan de alti 10 proprietari, dar asta e alt subiect. Oamenii de acolo spre deosebire de ce se gaseste in tarcul marginiti de granitele tarii noastre, prefera masinile cat mai mici pentru manevrabilitate si parcare.
Ce este insa "parcat" si priponit cu ancora sau cu cateva funii groase in port, este un alt subiect. Aici grandoarea e la ea acasa si ambarcatiunile care de care mai dolofana sau mai aerodinamica, stralucesc in soarele puternic ce le ofera o stralucire aparte.

Am plecat de aici spre urmatoarea tinta din principat si anume Muzeul Oceoanografic si Acvariul Marin din Monaco, situat langa Palatul Printului (in care din pacate nu este permis fotografiatul).

Drumul este pe coasta si asta ofera o priveliste asupra plajelor inguste si rare, muntilor impodobiti de cladiri inghesuite si nenumarate santiere. Desi par sa nu mai aiba nici un loc, se contruieste in continuu.
Tot drumul, este total neprietenos cu cetateanul pe doua picioare, trotuarele fiind pe alocuri inguste astfel incat sa fii obligat sa mergi in sir indian pentru a evita masinile. Cu toate astea, acesta e cazul fericit, deoarece in cazul nefericit, trotuarul mititel, dispare brusc in zidul unei cladiri si atunci esti nevoit sa iti maresti pupilele si sa treci in mare viteza strada catre un trotuar oricum ar fi el.
Odata ajunsi la acvariu, am achizitionat bilete pentru a vizita muzeul marin dar si castelul. E mai ieftin asa, decat sa iei bilet pentru fiecare in parte.
La nivelul -1 al muzeului marin se gasesc acvariile imense, in care inoata tot felul de pesti tropicali printre micile recifuri special amenajate. Aici cuvintele sunt de prisos, deoarece imaginile isi spun singure povestea.





 

La etajul 1 se gaseste un muzeu dedicat vanatorilor de balene si multe articole din dinti de balena, rechin si sidef.
In locurile unde nu se putea fotografia mai puteai vedea o oaie sectionata longitudinal ce plutea nestingherita in formol. Oamenii sunt ciudati, de ce sa faci una ca asta?

Am ales apoi sa facem un tur cu titicarul pentru a ne mai odihni si picioarele si pentru 7 Euro, merita sa descoperi ce mai ai de vizitat prin Monte Carlo.
Mi-a placut sa merg pe circuitul de Formula 1, sa vad locurile de start, urmele de cauciucuri si marcajele rosii si albe pe margini in timp ce in casti vuia sunetul motoarelor ambalate.

Prin parcul din fata palatului care merita vizitat, am pornit spre Casino si ne-am impiedicat si de un indicator unde directia era indicata de un pescarus, o sageata si pasii unui omulet desenat. Numarul magic 3 :)

Am mai trecut odata prin fata muzeului Oceanografic in fata caruia era expus o statuie ce avea pe jumatate organele la vedere. Undeva pe malul marii era si consoarta lui, la fel de mare si insarcinata.

Ajunsi al Casino, am putut intra desi eram in pantaloni scurti si am putut chiar sa pierdem si niste bani la banalele slot machines. Niste bani au fost 3 Euro :) Evident ca si acolo fotografiatul era interzis si de data asta am fost nevoiti sa lasam camera la garderoba.
Oboseala si-a spus intr-un final cuvantul si nu am mai putut sta pe acolo pana la caderea serii din pacate asa ca ne-am adunat si am pornit spre Nisa lasand in urma stancile din principatul Monaco.
Deja gandul ne purta catre drumul de a doua zi la Cannes si Insula St. Marguerite unde a fost intemnitat Omul cu Masca de Fier.

4 comments:

  1. fotografiile tale fac cat o mie de cuvinte....
    mi-ar placea sa aud mai multe despre oamenii din locurile pe care le-ai vizitat....;)

    ReplyDelete
  2. @Nimeni' multumesc frumos. Vor mai veni si altele, odata cu un nou episod, imediat ce imi va permite timpul :)

    @pandhora, in toate aceste locuri pe unde am pasit, oamenii sunt la fel. Promit ca le voi diseca felul de a fi, deindata ce voi termina povestile locurilor.
    Imi pare rau ca nu am putut fotografia in castel, este minunat.

    ReplyDelete
  3. :X:X:X:X:X:X wow !! have fun !! <3 foarte frumos.pupicei.

    ReplyDelete