Thursday, October 25, 2012

Remember Strumpi


Micile vietati care ne lumineaza zilele si ne genereaza zambete neconditionate, merita multa atentie din partea noastra.
El a fost, pana aseara, hamsterul meu pitic, Strumpi.
E greu sa iti iei "la revedere" de la orice suflet, fie el si un biet hamster care imi mai lumina zilele cand intram in casa, prin pofta cu care devora o bucata de morcov, o stafida si cum ingramadea seminte in falci de parca altele nu mai primea.
Ii placea sa alerge in fiecare seara pe canapea si sa se catere pe spatar, sa vina langa pisica cu care impartea apartamentul si sa o faca sa plece din locul in care lenevea si printre gratiile custii sa se dea nas in nas cu ea.
Animalele ne ofera totul, neconditionat, asa ca ne atasam fara sa vrem.
Desi stiam ca in cel mai fercit caz durata de viata e de 2 ani, el a avut aproape 3, e un sentiment urat sa stiu ca nu il voi mai vedea alergand in rotita.

Cu el ne-am amzuat in trecut si pe blog:
http://ghiocelulalb.blogspot.com/2010/11/sport-la-orice-ora.html
http://ghiocelulalb.blogspot.com/2011/05/miercurea-fara-cuvinte-pozitii-de.html

Asta e cursul vietii si nu ne putem impotrivi. Eu m-as simti eliberat daca toata viata as fi trait intr-o cusca. Ce viata ar fi fost? Dar fiecare dintre noi ne luptam la randul nostru sa iesim dintr-o cusca mai mult sau mai putin vizibila.
Se spune ca nu trebuie sa fim tristi cand ceva ia sfarsit, ci sa ne bucuram ca ni s-a intamplat si a existant in viata noastra.

Thursday, October 4, 2012

Povestea unui stalp de lemn

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-a povesti. Asa ar trebui sa inceapa o poveste, chiar si o poveste despre un stalp. Dar acest nu e un stalp ca oricare altul, e un stalp ales.
Viata lui a inceput probabil undeva intr-o padure cand dintr-o samanta au iesi cateva frunzute, timpul a crescut si plantuta a crescut devenind copac. Era un copac mare, mandru si drept, motiv pentru care a fost ales de oamenii sa vina cu ei in oras.
Fara sa isi dea seama ce se petrece s-a trezit plimbat cu un camion, infipt in beton si in loc de coroana bogata de crengi, acum era impodobit de un manunchi de cabluri ce plimba electricitate de colo colo.
Timpul a trecut, a putut observa generatii si generatii de oameni ce il ocoleau, a servit drept popas pasarilor ce isi odihneau aripile si refugiu pentru cateii ce il considerau parte din teritoriul lor si il insemnau ca atare.
Ei bine, ploile, iernile, cateii, l-au afectat si baza lui a devenit tot mai subreda.
Oamenii au inceput sa fie ingrijorati petnru el, sfarsitul parea aproape, dar cineva a venit cu o solutie.
In era betonului, un nostalgic a decis sa pastreze stalpul de lemn cu orice pret si i-a oferit un ajutor, o mica proteza de beton. Comuniunea beton lemn continua sa dainuiasca si astazi.
Nu il veti gasi in Bucuresti pe acest stalp. El este mai spre Ecuator si anume in Sofia.
O legenda vie nu se stinge niciodata.

Razele ce ard dintre nori


In dimineata asta, cerul era acoperit de nori asa cum genele grele nu vor sa se ridice pentru a intampina noua zi.
Atunci inevitabilul s-a produs, o raza ici, alta mai incolo, norii incepeau sa piarda batalia si erau facuti franjuri al propriu.

Tuesday, October 2, 2012

Copacii de pe drum

Cand calatoresti, deseori, ajungi sa regasesti natura.
Uneori simti ca o intelegi din ce in ce mai mult. Prevezi felul in care se va apleca o ramura in bataia vantului, stii unde va cadea frunza ruginie ce tocmai s-a desprins si cate si mai cate.
Intr-un popas recent am intalnit 2 copaci foarte expresivi. Ei voiau sa transmita ceva. I-am privit si ...i-am fotografiat, pentru ca nu i-am inteles. Oricum par usor ranchiunosi si certareti, asa ca i-am lasat pe marginea drumului sa isi pazeasca proprietatea.
Sa fie tata si fiu? Ce-i drept, cel mic seamana cu batranul cu ochelari :)

Monday, March 12, 2012

Poveste cu zacusca sau puzzle?

Uite-asa te apuca uneori un dor sa iti faci casa departe de casa. Cum poate fi mai simplu, decat abordand cu atentie arta culinara. Pentru ca sarmalele au fost de negasit, am zburant cu gandul la altceva.
La o bucata din copilaria mea pe care am intalnit-o prima oara, in timpul drumetiilor la bunici in zona Olteniei. Ca o paranteza, profit de ocazia asta, sa marturisesc cu mandrie, ca sunt jumatate oltean. Nu are nicio legatura cu povestea ce urmeaza insa daca asa a fost sa fie, de ce sa lipseasca?
 Descoperita pentru prima ora in camara bunicii, zacusca ma face mereu sa ma simt acasa. Imi place sa o mananc pe paine ca un om hamesit de foame la orice ora din zi si din noapte si chiar de tocmai m-am ridicat de la masa.
Odata hotararea luata, in drumul dintre birou si hotel, am facut escala la supermarket-ul din apropierea hotelului care imi ofera un acoperis deasupra capului in pelerinajele de la sud de Dunare.
Ma plimb increzator printre rafturi stiind ca parca odata am zarit sortimentul cu pricina. Dupa vreo 2 ture prin tot magazinul, ma dau batut si fac cativa pasi ezitanti spre o fata ce aranja meticulosa cateva sticle de ceai intr-un raft inghesuit. Meticulozitatea cu care le aranja mi-a dat incredere si mi-am spus ca ea ma poate ajuta.
- Dobar den, incep eu discutia (adica o buna seara de-a noastra)
- Dobar den, imi raspunde cu un zambet larg si isi intoarce privirea spre mine. Atunci observ ca "fata" devine brusc femeie iar acul vitezometrului se opreste pe la 40. Cu toate astea zambetul ei, ma face sa cred ca ma va ajuta fara ezitare.
- Zacusca?! intreb eu ezitant. Moment dupa care urmeaza o liniste prelunga. Ea lasa o sticla total nelalocul ei si porneste spre mine cu hotarare adresandu-mi aceeasi intrebare cu accent diferit pe literele "a". Ii confirm ca a inteles cam ce as vrea, moment in care imi face semn sa o urmez. Siguranta cu care pasea si lasa in urma rafturi intregi alergand parca spre un ideal, ma face sa simt deja gustul victoriei, cel de zacusca, evident.
Se opreste in dreptul raionului de paine si imi arata o chifla, moment in care reuseste sa imi spulbere toate iluziile. Cum sa continui? Ea isi da seama ca nu asta vreau si zambetul incepe sa se stearga, fiind inlocuit de o oarece ingandurare. Pare sa simta o provocare si e determinata sa nu se lase pana nudesluseste misterul. Ii spun ca nu, dar mai are un as in maneca, fara ca eu sa apuc a mai scoate vreun cuvant. Din 3 pasi e in fata raionului de ceai si cafea si imi arata cutiutele de ceai.
Avem o problema, undeva ceva nu se leaga.
Bun, respir adanc si ma reorganizez. Incercam abordarea in engleza in care ii explic despre un borcan, cu legume, tocate, amestecate, condimentate care arata ca un sos de tomate, dar nu e totusi sos de tomate. Poate ca nu trebuia totusi sa spun ultiam parte pentru ca se pare ca doar pe aia a prins-o.
Cu zambetul inflorindu-i pe buze de parca un bec s-a aprins deasupra capului ei, o ia la goana din nou printre rafturi. Se opreste la raionul de bulion, scurma repede printre borcane si scote un borcan cu ceva care semana cu o tocanita dar parea sa fie departe de imaginea borcanului de zacusca pe care o aveam eu in minte.
In fine, decid sa am declar multumit si ii multumesc pentru ajutor.
Mandra ca a reusit sa ma duca la iesirea labirintului in care eram, imi rspunde la multumirea adresata in bulgara, intr-o engleza stricata in care "You wellcome" a sunat mai aproape de "You too"...acum imi dau seama...oare a crezut ca am zis ceva rau si a vrut sa zica "la fel si tie"?! Ma indoiesc, totusi zambea.
Aleg un borcan, iau o paine feliata si le pun in cos amenintandu-le ca le pun in aceeasi echipa cand ajung in camera.
Minutele trec, aerul rece pare inexistent in cei cativa pasi pana la intrarea in hotel. Imi port cu grija geanta de laptop deoarece in ea e borcanul, ce poate fi o surpriza placuta...sau nu.
Imi pregatesc un loc la birou, ma incordez de 2 ori pentru a invinge capacul bine infiletat si in final victorie. Acesta se desprinde borcanul cu care se contopise de cine stie cand. Parfumul ce se raspandeste e placut, condimentat si seamana cu multa indulgenta cu ceea ce cautam eu. Painea se intalneste cu preparatul si ajung in fata juriului, papilele dornice sa dea un verdict.
Scurt si cuprinzator, aveam de-a face cu o tocanita de legume veritabila. A fost buna, dar ultiam oara cand renunt la o masa calda pentru a alerga dupa o himera.
Dimineata, buimac, iau liftul pana la parter pentru a servi micul dejun ca de feicare data. Insa astazi observ ceva, ce ignorasem pana atunci, indicatorul catre sala micului dejun.
Acesta e bilingv, in engleza si bulgara, pentru ca toata lumea sa gaseasca drumul de caramida galbena ce duce in palatul vrajitorului din Oz ce serveste micul dejun.
Fara prea mult efort deoarece am deprins mare parte a alfabetului slav, fara voia mea, fac analogia ce a reprezentat revelatia diminetii.



Breakfast / 3akycka
3=z
a=a
k=c
y=u
c=s
k=c
a=a

Abia acum inteleg drumul dintre rafturi pe la micile chifle ce se servesc dimineata iar apoi raionul de ceai si cafea. Dar eu nu cautam micul dejun. Cum sa zic zacusca in engleza?
Si de ce au si ei acelasi cuvant dar cu o alta semnificatie?

Zapada tot insista

Dupa un weekend in care soarele a dominat peisajul, ziua de luni e mohorata precum un tablou lovit aprig de o nunanta de gri. Dar nu culoarea gri propriuzis imi da starea asta, ci culoarea alba, mai exact prezenta zapezii.
Daca la Bucuresti, nu mai ninge de vreme buna, Sofia e inca pudrata de zapada. Probabil lor le place cu mai multa vanilie si asa ajung acoperisurile sa fie pe placul locuitorilor :)
Daca codru-i frate cu romanul, trebuie si bulgarul sa fie frate cu cineva, poate cu iarna daca grecii au amanetat vara.

Thursday, March 8, 2012

Primavara prin simturi

Acum multe ore se facea 8 Martie. Eram sigur ca voi apuca sa felicit in timp util toate persoanele dragi mie si importante pentru existenta mea...Ziua a trecut alene, soarele se mai facea vazut dupa cate un nor si zambea si el parca soptind "vine primavara"ei bine, m-am trezit acum cateva minute cand am termint cu adevarat treaba zile de azi si m-a lovit: cat de nauc sunt?

8 Martie fericit minunata gingasie!
O primavara plina de armonie si veselie, ganduri bune si clipe minunate sa se coboare in jurul tau zi de zi 365 de zile an de an!


De ce oare s-a ales ziua de 8 pentru a celebra frumusetea complexa si eterna a femeii? Poate ca a fost mai simplu decat ne imaginam. Femeia este in centrul tuturor lucrurilor ce se petrec in lume. Daca nu sunt in prim plan, cu siguranta sunt in spatele oricarei decizii importante. Mereu gratia feminina are puterea infinit mai mare, de a ne distrage gandurile. Infinit, da. Femeia este infinitul ce este aici printre noi si totusi nu o putem atinge. Este izvorul vietii si a tot ce reprezinta pentru noi lumea ce ne inconjoara. De la ea si marul ei biblic, am ajuns aici si cu totii ii multumim de un infinit de ori pentru ca exista! Multumesc gratioasa, frumoasa si minunata sclipire angelica!

Cineva m-a tot tras de maneca toata ziua sa nu uit de 8 Martie.
In drum spre birou, am zarit pe marginea drumului, iesind curajos din zapada...un ghiocel. In mijlocul orasului, pe un bulevard circulat de masini in continuu, pe o vreme geroasa fiindca aici ninge in continuu de 2 zile...el a iesit la lumina, si-a deschis clopotelul si si-a intins firavele-i frunze deasupra omatului...L-am privit 2 secunde cred, pentru ca eram in graba si nu am fost destul de chibzuit sa imi asezonez camasa si cu o vesta...dar ghiocelul si-a facut treaba. A fost zarit, iubit, apreciat si a reusit sa imi descreteasca fruntea coborand parca in sufletul meu sa se cuibareasca acolo departe de zapada in care s-a nascut. L-am purtat in inima toata ziua si iata ca nici acum la ceas de noapte nu imi pot lua gandul de la prospetimea si miracolul sau.
Nimic nu e intamplatoriar natura nu inceteaza sa arate acest fapt.
Multe impliniri, frumoasa femeie!