Thursday, July 15, 2010

Reincarnarea si religia

Am luat astazi o mica pauza de la povestile de vacanta pentru a oferi un raspuns care nu poate fi postat ca atare asa ca de sa nu fie un post nou si de sine statator.
Nu este nici o problema ca avem pareri diferite ba din contra, ele ne anima imaginatia si pot fi considerate cheia progresului. Facem parte din diversitatea naturii si fiecare s-a format in felul sau unic abosrbind din jur diverse elemente pe care punandu-le in balanta a ajuns la o anumita concluzie.
Eu am tras concluziile mele cand am intrebat mai multi preoti despre decesul cuiva drag ce a survenit cand acesta nu avea decat 14 ani. Raspunsul fiecaruia a oscilat mereu intre: "Dumnezeu ii alege pe cei mai buni sa I se alature" si "Dumnezeu are planurile Lui pe care noi nu le intelegem".
Dar stii ce e interesant? Ca respectiva persoana s-a rugat pana in ultima clipa sa traiasca si si-a dorit cu ardoare asta...se ruga necontenit si credea cu tarie in Dumnezeu, in timp ce urma mereu tratamentele medicilor...insa la 4 luni de la declansarea bolii s-a stins.
Ei bine, eu cred cu tarie ca asta nu e corect si din pricina asta credinta mea in Dumnezeu s-a subrezit teribil in forma pe care am asimilat-o in copilarie. Atunci am inceput sa imi pun intrebari si sa caut explicatii pentru tot ce inseamna crestinismul pe care toti il iau ca atare si nimeni nu incearca macar sa isi explice ceva.
Biblia am citit-o din simpla curiozitate si recunosc ca nu am aprofundat pasaje din ea incat sa pot da vreodata citate.
Intrebarea despre care spui ca e naiva, era retorica iar fraza referitoare la constructia omului dupa chipul si asemnarea sa nu are o sursa veridica.
Creatorul este iubire, atunci de ce Dumnezeu a pedepsit oamenii prin marele Potop si se petrec inca de atunci atatea si atatea nedreptati pe lume care culmea, lovesc mereu in cei mai slabi si cei mai lipsiti de aparare?
Poate deranjeaza ideile anterioare, insa construcita mea ma face sa cred ceea ce vad si ce ceea ce mi se deomnstreaza cu argumente plauzibile nu ceea ce mi se spune ca asa trebuie sa fie pentru ca asa scrie acolo.
Care este certitudinea ca fiecare rand din Biblie provine dintr-o sursa, sa-i zicem, sigura ce poate fi foarte usor verificata?
Cred in Dumnezeu in felul meu. Eu cred ca Dumnezeu e bunatate si iubire si iarta deoarece omul nu va atinge niciodata perfectiunea si va fi vesnic supus greselii.
Vezi perioada inchizitiei cand se practica autoflagelarea pentru a fi mai aproape de Dumnezeu si tortura pentru a scoate raul din oameni si pentru a-i aduce pe calea cea buna.
Nu cred ca daca mergi la biserica in mod regulat si te imbrancesti cu altii sa atingi o racla cu moastele facatoare de minuni ale vreunui Sfant, te face mai credincios decat altii si iti asigura si un loc in Rai eventual. Dimpotriva, aici intervine fanatismul religios si iese de fapt la iveala patura sociala careia ii este cu adevarat adresata religia. Majoritatea sunt oameni care altfel nu ar putea intelege reglulie de baza ale unei convietuiri normale cu semenii lor. Religia a aparut din nevoia de a controla asemena oamenii, de a-i ghida spre civilizatie si ordine. Toate cele 10 porunci sunt indreptate in acest sens.
Fiecare om de pe acest pamant, crede in ceva. Acel ceva in care credeau dacii era Zamolxes, islamicii se inchina lui Alah iar o parte semnificativa a orientalilor isi pleaca fruntile in fata lui Buddha. Pe langa acestia sunt multi altii care gasesc Divinitatea in alte felurite nume si forme. Oare daca ne nasteam in Orient, ce religie ne-ar fi aratat calea?
Omul a evoluat de-a lungul multor miliarde de ani, asa cum au evoluat toate organismele de pe acest pamant. Fiecare coltisor din natura si implicit din noi are la baza atomul. Inima bate datorita unor impulsuri electrice ce sunt generate de compusi chimici, sentimentele de iubire dintre doi oameni sunt generate de reactii chimice ce intervin in corpul fiecaruia cand ei se apropie si intra in contact si totul este controlat de acest minunat organ numit creier in care se intampla nenumarate operatiuni in feicare fractiune de secunda.
Noi oamenii, impreuna cu intreaga natura suntem tot una. Suntem plasmuiti din aceleasi elemente chimice in variate combiantii.
Nimeni nu stie de unde vine si unde are sa se duca. Nu exista certitudini si nimeni nu s-a intors vreodata de pe lumea cealata ca sa zica ca e alba sau neagra.
Tot ceea ce putem noi sa facem este sa credem, sa visam, sa speram, sa ne amagim ca intr-o forma sau alta, existenta noastra completa, nu se termina cand ne incheiem existenta trupeasca.
Cum am mai spus si pana acum, fiecare e liber sa vada trecerea pe lumea cealata prin proprii sau ochi ghidati de ideile ce i-au animat existenta.
Din punctul meu de vedere, reincarnarea ramane o posibilitate, ce va fi validata sau inlaturata in momentul in care existentea mea fizica pe acest pamant va lua sfarsit.
Nu contest alte variante si nu impun nimanui ideile mele, doar le expun si caut mereu alte pareri si explicatii ce pot fi demonstrate si probate in vreun fel perceptibil de natura umana.

3 comments:

  1. ''crede si nu cerceta''e un indemn care a facut sa curga rauri de cerneala-ca sa folosesc aceasta expresie deja perimata...
    prin natura noastra.....suntem curiosi...si daca suntem facuti dupa chipul si asemanarea LUI...insemana ca avem capacitatea de a cunoaste si intelege tot ceea ce EL cunoaste....
    ca sa ajungem in acest stadiu trebuie sa evoluam...si...se pare ca evolutia se face prin suferinta...de ce?asta e lucrul pe care nu il inteleg si de aceea sunt total de acord cu tine...
    printr-un concurs de imprejurari mai putin important am aflat despre calea apofatica...ea inseamna cunoasterea lui D-zeu prin negatie....D-zeu este este necuprins, nemărginit, incognoscibil pe calea raţiunii...pe cale catafatică existenţa lui D-zeu se susţine prin afirmaţii: D-zeu este bun, atotputernic, înţelept .
    D-eu este cognoscibil prin opera Sa, prin tot ce există şi a creat, dar este incognoscibil în fiinţa Sa... prin opera Sa, El poate fi numit, I se poate da un nume (creator, înţelept), dar prin fiinţa Sa nu are nume, este negrăit....
    in concluzie ajungem la ce spuneam la inceput....crede si nu cerceta...pot crede intr-o DIVINITATE care sa te faca mai bun folosind mijloce potrivite fiecaruia....nu pot crede intr-un sfarsit definitiv pentru ca pe lumea asta cel putin nimic nu e definitiv....totul se transforma...exista o ciclicitate in toate...
    asa cum spui si tu....cred in felul meu....cred ca acolo sus sau...acolo....indiferent unde se afla acel...acolo....exista o FORTA care echilibreaza lucrurile...intr-un fel de neinteles....sau poate ca imi doresc sa cred ca este asa....

    ReplyDelete
  2. Stiam eu ca nu te deranjeaza parerile diferite, dimpotriva! de-aia am si indraznit sa ma extind atata. Dar nu stiam de drama pe care ai trait-o. As vrea sa te pot mangaia! Dar as mai vrea sa te intreb: oare, atunci, cea mai mare, cea mai curata, cea mai deplina mangaiere nu din tine insati ti-a venit? Ce nevoie aveai de preoti? sau de altii? Stiu si eu ca in astfel de "dezastre interioare" noi singuri ne devenim propriile mangaieri. Noi singuri? Dar oare ce inseamna asta? Nu cumva atunci cand, si mai ales dupa astfel de drame, ma caut eu pe mine,Il gasesc acolo, adanc...dincolo de orice, dincolo de bucurii, dincolo de drame, pe Dumnezeu? As mai vrea sa spun cate ceva, dar imi dau seama ca acum, la aceasta postare, mai bine incerc sa tac. Asa incat...vom mai vorbi...

    ReplyDelete
  3. @pandhora, ai spus lucrurilor pe nume cum nu se poate mai bine si iti multumesc pentru intelegere. Plecand de la niste ipoteze putem ajunge la diverse concluzii generate de diverse rationamente. Asa cum ai spus si tu, prefer sa folosesc rationamente logice in locul celor impuse. Avem logica pentru a o folosi si pentru a ne explica tot ceea ce la un moment dat apare in fata nostra ca un mister de moment.

    @Teo dor, fiecare are parerile proprii si in mod ciudat, trecerea timpului vindeca ranile trecutului lasand in urma cicatrici. Intr-adevar linistea pe care o obtinem in final vine din interior. Fiecare folosim argumentele proprii si sunt dorinc sa descopar mai multe decat stiu. Acesta este motivul pentru care am si acceptat schimbul nostru de opinii si am publicat de fiecare data parerile tale dandu-le mai apoi curs. Pastram legatura.

    ReplyDelete