Acum 2 minute am revenit la birou dupa o scurta plimbare pe afara ca sa mai inspir niste aer curat. Am intrat in magazinasul meu obisnuit in cautarea unei reviste dar fara rezultat. Ca sa nu plec cu mana goala am ales sa imi amintesc de copilarie si sa "ma rasfat" cu o punga de pufuleti. Dupa ce platesc fabuloasa suma de 1 leu pe articolul voluminos si usor ca o pana de porumbel, vanzatoarea imi ofera si un pachet de guma in ambalaj plastic atentionandu-ma ca astazi e o promotie si la fiecare cumparatura ei ofera un pachet de guma. Nu e mult, dar avand in vedere ca pretul sau depasea valoarea "cosului meu de cumparaturi" am primit micul bonus putin suspicios.
Un obicei straniu al ultimei perioade e sa citesc ambalajele si sa vad ce mai contine fiecare dracovenie din raft. Am aflat astfel ca pufuletii sunt cele mai naturale chestii pe care ti le poti cumpara din magazin si nu contin nici un fel de conservanti (malai grisat + sare + ulei vegetal) iar guma o mica bomba cu ceas (stiam deja). Trecand peste "paranoia" ca are o gramada de E-uri incep instincitv sa ii caut data de fabricatie sau macar data la care ar trebui sa plece dintre noi in lumea celor drepti si cu respiratia mai putin proaspata...mister total. Nimic de genul asta nu e stantat pe ea.
Stiu vorba cu "Calul de dar nu se cauta la dinti" insa, ma intreb, de ce oamenii nu poti fi pe de-a-ntregul bine intentionati?
