Friday, July 2, 2010

Reincarnare, doar un raspuns


Pentru ca viata noastra e un drum initiatic, o cautare continua de raspunsuri unele mai logice altele mai anapoda, cred cu tarie ca avem dreptul sa cautam justificari chiar si pentru o picatura de ploaie cazuta din cer.
Teo dor, ceea ce tu spui ca nu are sustinere practica are o hiba din pacate si anume ca nici nu poate fi contrazis printr-o demonstratie la fel de practica. La fel cum un animal are reflexe conditionate si se ataseaza de un alt animal sau fiinta umana, la fel si omul a dobandit obiceiuri reflexe si demonstreaza aceleasi atasamnete fata de alte fiinte vii. Testul lui Pavlov functioneaza si pe oameni fara nici un cusur. Nu cred ca exista cineva care nu a simtit vreodata ca pur si simplu secreta saliva in abundenta, cand stie ca felul preferat de mancare urmeaza sa ii fie servit.
Un exemplu in sprijinul afirmatiilor mele de la raspunsul anterior, te rog sa urmaresti evolutia uni animal care da nastere la o noua viata, sau de ce nu, mai multe in acelasi timp.
Instinctele materne ii spun ca trebuie sa isi apere si sa isi ingrijeasca puii. Dar ce stare dobandeste noua mama cand unul din pui ii este luat dupa o anumita perioada. Vei observa cu siguranta o schimbare in comportamntul ei. Aceasta il va cauta pe cel ce lipseste, ii va neglija o perioada scurta pe ceilalti pana va accepta ideea ca unul din puii ei nu mai este. Eu traduc asta prin tristete si alaturi de dragostea materna, pot afirma ca sunt sentimente ce se identifica cu un suflet.
Priveste apoi un animal care stie ce inseamana sa traiasca liber iar apoi se confrunta cu dentia unei gradini zoologice. Se va revolta initial, va refuza mancarea iar apoi se va resemna vazand ca in viata sa a intervenit o schimbare ireversibila. Nu cumva se comporta la fel si un om ajuns in detentie care e ferm convins ca e intemnitat pe nedrept?
Ierarhizarea si diviziunea muncii, spre exemplu intr-un musuroi de furnici, este rezultatul comunicarii, care este la fel de prezenta ca in randul oamenilor.
Sufletul nu duce cu sine nimic din existenta noastra telurica, poate doar un cod al amintirilor care rezida intr-o memorie latenta care ne poate provoca premonitii si senzatii de deja-vu. Totodata mai duce cu el acea sclipire ce care da unicitate fiecarui individ de pe aceasta planeta. Daca vrei sa numesti asta ADN, nu cred ca se va opune nimeni, e o lume cat se poate de libera.
Nu m-am gandit nici macar o clipa la obraznicie, te asigur :) . Nu trebuie sa ne temem sa intrebam si sa cautam raspunsuri la intrebari ce ne dau tarcoale. Insa pentru a ne putea forma o parere, trebuie sa fim deschisi cunoasterii de orice fel si sa absorbim cat mai multa informatie, deoarece cunoasterea iti deschide noi orizonturi.

Nu sunt aici sa schimb parerile nimanui, nu sunt in masura sa ofer o explicatie revelatoare asupra acestui fenomen pe care noi il numim reincarnare.

Unii spun cu mana pe inima ca nu exista iar dupa ce ne incheiem exista terestra, sufletul nsotru poate ajunge in Rai sau in Iad. Cu toate astea, nu vin cu argumente care sa convinga pe cineva care poate a auzit mai multe pareri si experientele pe care le-a trait i-au aratat si alte directii. Cand cauti un raspuns, nu pui la indoiala credinta, vrei doar o justificare logica. Astfel pornesti de la niste ipoteze si punand cap la cap cunostiintele acumulate, experienta de viata, mai mica sau mai mare, incepi sa faci o demonstratie ca ceea ce intuiesti tu e adevarat. Poate ca nu pentru toti demonstratia pare justificata deoarece fiecare apeleaza la alti parametrii in demonstratia proprie.

Dupa cum am spus si in corpul postului, subiectul este foarte vast si din pacate nu va fi nimeni in masura sa ne spuna vreodata ca e alba ori e neagra. Concluzia e proprie fiecaruia dintre noi.
Important este doar, sa nu incetam niciodata sa cautam raspunsuri.

PS1: Acest post ii este dedicat lui Teo dor, care prin felul sau propriu de a vedea lucrurile, mi-a dat un imbold sa scriu cele de mai sus si ii multumesc pentru asta.

PS2: Ne revedem peste o saptamana si un pic, mai exact pe 12 ale lui iulie.
Astept sa va revad cu drag si pana atunci va doresc clipe frumoase si fericire in fiecare raza de soare!

8 comments:

  1. Mi-a placut.. Ai grija de tine si sa te intorci cu bine ! :*

    ReplyDelete
  2. Nu pot să spun că, cred în reîncarnare, dar nici că, nu cred în ea. Pur şi simplu nu m-am gândit niciodată la o asemenea posibilitate.

    ReplyDelete
  3. Este o ipoteză plauzibilă.
    Vacanţă plăcută!
    O să revin peste două zile..

    ReplyDelete
  4. oricat de multe raspunsuri am cauta, pe acesta nu-l vom gasi decat... in momentul producerii inevitabilului.:)

    ReplyDelete
  5. Bine ai revenit!!!
    Acum, continund ce am inceput: impresia mea este ca intre mine si tine diferenta exista din felul in care, fiecare, ne privim pe noi insine, deci privim omul: eu cred ca omul este, inainte de orice, asemanare a lui Dumnezeu. Animalitatea mea isi pierde orice semnificatie atunci cand simt asta. Sigur ca mi se intampla si mie sa salivez atunci cand ma gandesc la mancarea preferata, dar spre deosebire de un caine, eu sunt constient de ce mi se intampla, si-mi pot controla salivarea. Sunt un animal pt. ca, fara se vreau(se zicem) salivez, dar am iesit din starea de animalitate prin constiinta mea. Care constiinta, desigur, nu e carnea care sunt, dar, existand, si inca fiind superioara carnii, inseamna ca e ceva, adica ea are o 'consistenta' o anumita formula chimica daca vrei, formula care e atat de unica incat e a mea si numai a mea. Sigur ca vorbind despre constiinta, inteleg si spiritualitate, si vorbind despre spiritualitate inteleg si suflet. Si atunci cum sa imi inteleg eventuala reincarnare? Formula unica a sufletului meu si-ar schimba unicitatea daca ar deveni altceva (sau: 'altcineva'?)

    ReplyDelete
  6. Sustii ca omul este inainte de orice, asemanare a lui Dumnezeu, insa l-a vazut cineva pe Dumnezeu ca sa stie cum arata cu exactitate? Natura firii mele, ma face sa imi pun intrebari necontenit si prin asta nu ma impotrivesc nimanui si nu contest nimic.
    Dumnezeu este in tot si in toate iar creatia Sa este tot ceea ce percepem noi prin simturi, gandire si sentimente.
    Omul evolueaza in continuu de la o generatie la alta, facem exceptie de indivizii care nu arata asta. El s-a adaptat continuu si prin inteligenta si abilitate a reusit sa isi dezvolte variate calitati datorita structurii chimice. In mod similar si animalele s-au adaptat la mediul de viata.
    Cand vine vorba de autocontrol, aici intervine inteligenta si putem sa luam cel mai simplu si banal exemplu: primatele care folosesc bete subtiri pentru a scoate furnicile din scorburile copacilor sau pietre grele pentru a sparge nuci.
    Constiinta inseamana spiritualitate, iar spiritualitatea inseamana suflet, spui. Cum ne poate cineva demonstra cineva, ca in animale nu exista spiritualitate si deci nici suflet?
    Ce este spiritualitatea? Dictionarul zice asa: ansamblu de idei și sentimente care caracterizează un popor, o națiune din punctul de vedere al vieții spirituale, al specificului culturii sale.
    Poate cineva sa demonstreze ca un musuroi de furnici sau un stup de albine nu este similar unui popor si acolo organizarea nu se imbina cu cultura? Daca necuvantatoarele nu picteaza pe peretii stupului icoane cu sfinti inseamana ca sunt neinsemnate si inferioare radical noua? Dansul este ritual de imperechere in lumea animala, insa noi il numim o forma de arta. Oare nu este mai des intalnit si la noi tot sub forma de ritural de imperechere decat forma de arta?
    Oare nu ne impodobim si noi precum vietatile ce incearca sa atraga un partener, nu construim cladiri precum stupii si nu luam mancarea din supermarket care e similara cu camara unui musuroi? Suntem foarte similari vietatilor cu care respiram acelasi aer.
    Ca ne place noua sa credem ca le suntem superiori este alt aspect al problemei, insa le suntem atat de superiori incat nu le putem intelege limbajul dar avem pretentia ca ele sa ne asculte cand le cerem sa faca tot felul de sarcini si culmea, pana la urma le executa.
    Dumnezeu este in tot si in toate iar tot ce se gaseste in aceasta lumea este format din atomi, unitati de baza ale materiei. Din ce este compus un atom nimeni nu stie cu exactitate. De ce nu ar purta oare si acea acea formula unica ce defineste fiecare suflet in parte?

    ReplyDelete
  7. Nu pot fi in niciun fel de acord cu tine, dar, oricum, am 'identificat cauza': perceptia atat de diferita pe care o avem, eu si tu, despre ce insemnam fiecare. Nu-mi palce sa ma cred superior animalelor, desi sunt convins ca suntem, dupa cum nu-mi place nici sa stiu ca ele imi sunt inferioare, faptul ca ele nu sunt convinse de asta e dovada. Spun ca nu-mi place pt. ca nu-mi place, de la bun inceput, comparatia, si nu dintr-un sentiment de superioritate, ci pur si simplu pt. ca ea, comparatia, nu-si are locul...e'un fel de a comara mere cu pere atunci cand compar om cu cal, sau leu, sau etc.
    Ce m-a uimit mai ales la tine a fost expresia "l-a vazut cineva pe Dumnezeu ca sa stie cum arata cu exactitate?" Naiva intrebarea. As vrea sa te intreb: ai citit Biblia? si sa nu intelegi ca o fac asa cum ar face-o multi pastori sau preoti, te intreb ca un om pe alt om...
    Acuma...un fel de raspuns la 'sigura indoiala' a ta: chiar ca nu l-a vazut nimeni pe Dumnezeu, dar ce trebuinta de a-l vedea ne-ar mai lipsi cand el insusi ne spune despre el povestindu-ne despre noi, caci spune "... hai sa facem om dupa chipul si asemanarea nostra" Poate exista ceva mai clar?
    Deci: nu spun ca sunt superior pt. ca sunt om, spun ca fiind asa, asemanare chip divin, toate imi sunt inferioare. Nu e o premarire. In rest da! admir si apreciez si pretuiesc animalele, la fel cum admir si pretuiesc intreaga natura. Dar cred intr-o natura in care fiecare ne avem, in mod natural, nu de noi hotarat, locul...

    ReplyDelete
  8. Nici de data asta nu m-am incadrat in numarul de caractere pentru a posta aici un raspuns asa ca am ajuns la un post nou nout.

    ReplyDelete