Pages

Wednesday, June 2, 2010

Stabilitate si aventura


Dragostea e o stare euforica in care ne place sa cadem cat mai des cu putinta, sa ne cufundam in ea si sa ne pierdem intr-o stare de plutire nemarginita.
In viata noastra insa mai avem nevoie de ceva, e un element ciudat care ne face sa ne intoarcem cu susul in jos deseori si sa ne rasucim iar si iar manifestandu-ne nemultumirea ca nu e tocmai cum vrem. Inca din copilarie, povestile ne transmit mesajul sublim al dragostei, al perechii vesnice si asa ajungem sa ne dorim siguranta si stabiltiatea.
In adolescenta ajungem sa descoperim aventura care ne anima si ne da fiori noi despre care nu credeam vreodata sa fie atat de puternici. Si toate astea deoarece jocul seductiei este cel mai placut din lume.
Ajungem apoi la maturitate la o rascruce, suntem pusi sa alegem intre siguranta povestilor din copilarie si aventura din perioada nebunatica a vietii noastre, adolescenta. Le dorim pe amblele, am vrea sa convietuim cu ele impreuna ina celasi timp, sa le punem fata in fata si sa le explicam ca ele impreuna sunt liantul pieselor de puzzle ce alcatuiesc fericirea noastra.
Incercam in zadar, nu le putem include simultan in viata noastra, ele au
voita proprie, vin si pleaca dupa bunul plac.
Poate asta e cheia, altfel cum am mai putea dori aventura cand avem doar stabilitate si invers.
Secretul celor doua este sa alterneze, deoarece impreuna nu convietuiesc, sunt intense si au forte egale si se resping cu forta precum doi magneti pe care ii apropiem unul de altul cu aceeasi poli. Daca nu stim cum sa le alaturam, in urma lor nu ramane nimic, decat deziluzia a ceea ce a fost si un mare gol.
Pentru a le avea pe ambele sunt necesare calitati de jongleur, cand atingem unul din aceste elemente, celalalt trebuie sa fie obligatoriu departe de noi.

8 comments:

  1. Dragostea e totul :">

    ReplyDelete
  2. Bună Seara !
    pentru Ghiocelul alb !
    ~
    L-am citit, tot aşa precum a fost scris: în ritm trepidant !
    ~
    Articolul totuşi este frumos alcătuit (vă invidiez !).
    Dar, bineînţeles ... am părerea mea !
    Care ţine cont de FIDELITATE !
    În rest, totul e ... OK !
    Fiecare ... pe drumul său !
    ~
    Cornelius,
    Poate că Stabilitatea, ea însăşi este o Aventură !
    Oricum ar fi ... Viaţa este trăită doar cu Iubire !
    ~,

    ReplyDelete
  3. nu poate exista echilibru...dexteritatea se numeste curaj...curajul de a nu-ti pastra mereu echilibrul....

    ReplyDelete
  4. poti fi un om liber intr-o relatie stabila... trebuie ca fiecare dintre cei doi sa nu renunte la lucrurile care ii fac placere, atata timp cat acestea nu-l lezeaza pe celalalt; apoi, sa faca lucruri frumoase, spontane, impreuna... sa fie relatia ca o oaza de liniste, fericire, bucurie, iubire etc...

    ReplyDelete
  5. @Alexa Dragostea e o nevoie a fiintei umane ca oricare alta si ea scade in intensitate pe masura ce e satisfacuta. Care e solutia cand o dragoste mai mare sau doar noua apare in peisaj?

    @DoarATAT In primul rand as m-as bucura daca am vorbi cu totii, la persoana a II-a singural deoarece suntem un grup de prieteni ce discuta pur si simplu.
    Sunt de acord cu ce a spus Cornelius.

    @pandhora, fiecare incearca macar odata in viata sa fie jongleur...unora le si reuseste.

    @oandi, fiecare are dreptul la o parare

    @La Rose Jaune, ai dreptate, insa renuntarile ne schimba iar atunci unde este persoana de care s-a indragostit celalat?

    ReplyDelete
  6. asta era ideea... nu trebuie sa renuntam la ceea ce ne place, la ce ne defineste... ne adaptam unul la celalalt... pana la urma, amandoi trebuie sa se simta bine intr-o relatie!

    ReplyDelete
  7. Fericirea e in reciprocitatea sentimentelor.
    Intotdeauna, in cazul fiintelor rationale, adevarul este undeva la mijloc, balanta nu se inclina in nici o directie. Fiecare trebuie sa faca mici compromisuri pentru a atinge acest echilibru.

    ReplyDelete