Aerosmith si Reamonn au electrizat Bucurestiul

Poze facute cu telefonul din pacate, dar nu calitatea ci ideea conteaza si faptul ca am fost acolo si am reusit totusi sa pastrez si prin cativa pixeli atmosfera!

Ne-am postat in fata scenei si am inceput sa asteptam nerabdatori. Lumea se pregatea.


A venit trupa Reamonn!


Si au inceput sa cante.


Si au cantat frumos.


Ne-am simtit bagati in seama :)


In sfarsit, Supergirl!




Si cam atat ne-a fost cu Reamonn

Aerosmith! Aerosmith! Aerosmith! Aerosmith!!!!!!!
Cam asa a inceput concertul Aerosmith de la Zone Arena din Bucuresti. Dar sa o luam de la inceput. Am intrat la 18:00 si pe scena in scurt timp si-a facut aparitia trupa Reamon care a incalzit atmosfera. Melodii superbe, atmosfera, toata lumea fredona fragmentele pe care le cunostea, solistul s-a plimbat pe toata scena si nu a neglijat nici un singur coltisor.
Toate bune si frumoase, termina recitalul, in stilul clasic a flatat fetele din Romania pentru frumusetea lor si a dezvaluit ca e chiar logodit cu o romanca.
Pleaca ei de pe scena in aplauze si imediat navalesc pe scena vreo 7-8 oameni care incep sa adune cabluri, linoleum, apoi intind altele, apare un tip cu o chitara, apoi cu inca una si tot asa pana la a 4-a parca.
Dupa ce toate cablurile au fost intinse, linoleumul curatat in repetate randuri, incepe asteptarea si nerabdarea atinge cote maxime. In timp ce toata lumea statea cu ochii cat cepele catre scena, apare un tip cu o mare fumigena si incepe sa strabata scena centimetru cu centimetru de parca voia sa alunge spiritele rele. Mi s-a parut amuzant si a meritat si el o poza.

Intr-un final, la ora 21:00 cortina cu sigla Aerosmith a cazut, multimea intrat in delir iar in cateva clipe formatia si-a facut paritia pe scena in zbieretele de admiratie ale fanilor :).Deoarece voiam sa fiu cat mai aproape de ei, am luat bilete la Golden Ring si am batatorit locul din partea dreapta a scenei.
O sa fiu sincer, mi-a placut la nebunieeeeee!

A fost atmosfera, a fost spectacol, iar cand Steven Tyler a venit in partea noastra de scena si a intins mana spre public toata lumea a innebunit pur si simplu!
Nu a contat ca am asteptat un pic cam mult dupa ce Reamonn si-a incheiat recitatlul, nu a contat ca nu s-a auzit atat de tare cat mi-as fi dorit si nici nu a contat ca portile au mai stat inchise inca 10 minute dupa ce se temrinase spectacolul pentru ca jandarmii adormisera prin dube cum fac ei in mod uzual, siguranta si incredere, pe naiba.
A fost fantastic! Culmea e ca nu am ragusit de la cat am cantat, nu am facut febra musculara de la topait si durerea de spate care ma cumprinsese la un moment dat nu a mai contat nici macar un pic si as mai fi stat inca 2 ore.
Am avut emotii recunosc, cand trupa a parasit scena fara sa cante Dream on/Sing for the moment. Dar au revenit si am trait clipa cand Aerosmith a intepretat "Dream on" live la cativa metri de mine :)
Nici nu vreau sa ma gandesc ce a fost in locul unde a aruncat Steven articolele vestimentare.
Vocea a fost fara cusur, chitara lui Joe Perry dementiala totul a fost complet. Am simtit bucurie in fiecare clipa si am vibrat odata cu scena.
Au avut puterea de a electreiza publicul in continuu.
Tot respectul pentru energie, tonus, voce, implicare si spectacolul sustinut!