Misterul din Shutter Island

Se spune ca trairile trezite de un film nu sunt nici pe departe la fel de puternice ca cele trezite de o carte. E cat se poate de adevarat, detaliile regasite intr-o carte nu vor putea fi cuprinse intr-un film la fel de amplu, iar daca ar fi cuprinse le-am trece cu vederea canalizandu-ne spre actiune.
Sunt adeptul comediilor si animatiilor, insa uneori imi place sa vad si altceva. Asta este motivul pentru care aseara am ales sa arunc niste timp, vizionand Shutter Island. Primul lucru pe care il pot spune despre acest film, este ca Leonardo DiCaprio interpreteaza excelent rolul care i se potriveste ca o manusa. Filmul este intens, cu aspecte de cosmar si cu mesajul ca viata este surprinzatoare. Imaginea ospiciului este asemenatoare cu inchisoarea Alcatraz, tarmurile neprietenoase, peisajul in care domina stancile si totusi vegetatia este abundenta si ma duce cu gandul la insula ce a servit drept decor pentru ultima versiune a lui King Kong in viziunea lui Peter Jackson.
Filmul incepe ca un banal film politist, doi detectivi ce investigheaza o disparitie misterioasa si inexplicabila. Actiunea merge uneori prea repede, alteori prea incet, cosmarul se instaleaza treptat si devine elementul cheie al filmului.
Se spune ca ploaia are puterea sa spele totul si aici ploaia ocupa un loc important, devine vijelie iar apoi uragan si cu toate astea, nu poate spala si nu poate sterge amintirile unui om chinuit de fantomele trecutului.
Mi-ar place sa continui si sa dau in vileag si finalul, insa nu am s-o fac de dragul celor care nu au reusit inca sa vada filmul. Ar fi pacat sa stric eu tot farmecul.
Desi are 2 ore, consider ca merita acest tribut din partea noastra.
E un film ce necesita de multe ori atentie, rabdare si placere pentru mister, implicare si dorinta de cunoastere.
O sa divulg totusi o bucata ce nu ajuta la deslusirea finalului. Detectivul se intalneste la un moment dat cu seful politie de pe insula iar acesta se ofera sa il duca la o cladire in jeep-ul sau. Pe drum incepe intre cei doi o discutie legata de Dumnezeu si violenta oamenilor, acestia din urma fiind toti capabili de violenta extrema indiferent de natura firii lor in viata de zi cu zi. Seful politiei, afirma ca Divinitatea adora violenta. Care ar fi motivul pentru care e atata violenta pe lume? Un alt argument dupa aceasta intrebare sta in ritualurile de sacrificiu si ofrandele aduse de-a lungul timpurilor diversilor zei si chiar lui Dumnezeu. Dar cum cui pe cui se scoate, violenta poate fi combatut exclusiv cu violenta. Discutia dintre cei doi se termina la finalul calatoriei cand detectivul e intrebat:
"- Ai putea sa ma opresti, daca in clipa asta mi-as infige dintii in ochii tai, in timp util cat sa nu te orbesc?
- Incearca si vom vedea!" satisfacut de raspunsul primit, seful politiei zambeste si se declara mai mult decat multumit de raspunsul ce l-a primit. I s-a confirmat ca pana si acela ce pleda impotriva violentei era in adancul lui o fire violenta.
Sa fie asta esenta intregului film? Uneori suntem capabili de lucruri pe care el credem imposibile insa de fiecare data acestea ne raman in amintire la fel de vii ca in clipa in care le-am infaptuit.
Singurul indiciu pe care il mai dau despre acest film este ca surprinde precum un film mai vechi pe care l-am vazut prin 2001, The Others, cu Nikole Kidman.