Vise la lumina

Nu de putine ori m-am surprins visand la anumite lucruri, persoane, fapte chiar si ziua cand soarele stralucea cu putere iar eu aveam ochii deschisi.
De ce gandurile imi fug spre o directie sau alta si creioneaza scenarii care mai de care mai diverse?
Nu am cum sa imi explic asa ceva, pot doar sa ma bucur ca mai pot inca visa.
Visul este rodul dorintelor ce ne incoltesc in minte. Ele pot sa apara chiar si la intervale de ordinul anilor de la anumite intamplari traite, reusind sa ne surprinda intr-un mod placut.
Chiar daca e o poteca umbrita de plopi inalti si ascunsa de ochii lumii sau o camera la cel mai pretuit hotel din metropola de la fereastra caruia simti ca tot orasul e gata sa ti se supuna, locurile din care privim fara a fi priviti predomina.
Visele sunt evadari, alaturi de persoane pe care le cunoastem sau nu, dar care, culmea se potrivesc peisajului in care se gasesc si fac jocul mintii noastre lasand-ne sa le manevram ca pe niste marionete.
Cat de departe suntem de o masinarie de vise in fata careia sa descriem o dorinta, iar ea sa se materializeze cand inchidem ochii fie noapte sau zi?
Cred totusi ca niciodata, tehnologia nu va fi capabila sa egaleze complexitatea mintii umane care ne uimeste zi de zi.
Dorintele devin vise si aduc multumirea ca macar pentru cateva clipe viata noastra e asa cum ne-o dorim. Nu atingem perfectiunea oricat de mult credem ca din viata noastra nu lipseste nimic. Mereu e ceva in mintea sau in inima noastra, ceva care nu s-a implinit, o dorinta careia nu i-am dat curs fie din teama de a nu strica un echilibru fragil, fie din dorinta de a urma un alt drum.
Viata e presarata de alegeri, iar la cararile pe care nu le-am ales nu avem decat sa visam.
Poate pentru ca am avut prea multe rascruci in anii de cand ma invart odata cu Pamantul in jurul Soarelui.
Poate ca miscarea asta a Pamantului ma face sa inchid ochii chiar si cand ii tin deschisi.
Poate ca fiecare vis este realitatea unei alte lumi paralele.
Poate ca vreau sa fac din niste constante, parametrii ce capata orice valoare doresc eu.
Poate ca totul este o certitudine in vis, aceasta replica flexibila a realitatii.
Poate pentru ca in vis nimeni nu ne cenzureaza si nu ne judeca, asa cum o fac cei ce ne cunosc in viata reala.
Daca incetam sa visam, nu inseamna ca am atins perfectiunea, insa vom sti ca lumea cea gri si apasatoare ne-a inchis si ultima usita de libertate si luptam exclusiv pentru supravietuirea unui trup putred pe interior care nu mai are nici o ratiune pentru a astepta urmatorul rasarit de soare.