Experienta AC/DC la Bucuresti

Ce urmeaza dupa un mare bulgare de placere? Un pumn de mici regrete.
In cazul asta, placerea s-a consumat aseara cand AC/DC a concertat la Bucuresti. Pumnul de mici regrete e compus din faptul ca a fost frig ca naiba si asta mi-a readus gripa in prim plan si servetelele nazale in buzunar...dar nu le las sa invinga bulgarele de placere care inca imi staruie in minte de aseara.
Nu va imaginati ca sunt vreun fan inrait, nici pe departe, stiu si eu vreo 4-5 melodii care imi plac, pe restul considerandu-le cat se poate de normale.
Cu toate astea, anul trecut am calatorit pana la Amsterdam unde am savurat AC/DC pentru prima oara live. Atmosfera era fantastica, oameni veniti direct de la servici cu diplomatul in mana si la costum se distrau precum cei mai nabadaiosi tineri, persoane trecute bine de a doua tinerete, fredonau fiecare melodie vers cu vers. Atmosfera a fost incredibila.
Avand experientele un pic neplacute ale altor concerte de pe la noi am ales sa raman cu imaginea pe care mi-o facusem in 2009 si eventual sa trec pe langa locul concertului de la noi ca sa vad cum e. Zis si facut, aseara, m-am echipat (nu destul de bine din pacate) si am pornit la o plimbare nocturna. Am parcat undeva departe, peste sapte mari si sapte tari si am inceput sa ma indrept catre "sursa de zgomot" ce era din ce in ce mai puternica. Am mers pe bulevardul din fata Casei Poporului pana m-am pomenit cu niste mari garduri in fata dupa care se odihneau autocarele si camioanele iar dupa ele urma scena.
Nu se auzea de acolo decat un vuiet continuu, insa oamenii dansau si petreceau ca si cum nimic altceva nu conta. Nu am fost multumit cu sunetul de acolo asa ca am ales sa fac o mica plimbare prin spatele blocurilor in ideea de a ajunge pe o laterala ceva mai aproape. Plimbarea a dat roade numaidecat si am ajuns in intersectia cu bulevardul ce duce la hotel Marriott. Sunetul era incredibil de clar si cristalin. Nu imi venea sa cred ce bine se aude. Daca ar sti cei care stau in spatele scenei ce pierd, mi-am zis zambind cu satisfactie pentru ca gasisem "locul". Au trecut vreo 4 melodii cand deodata jandarmii au inceput sa adune gardurile si au permis accesul si pentru cei de pe margine fara bilet. Oamenii au inceput sa alerge inspre marea de oameni deja plasata in fata scenei dar concertul aprea ca se terminase. Am mers pe pajistea din fata Casei Poporului pana cand am ajuns exact in fata scenei. membrii trupei erau cat niste soldatei de plumb dar cu ajutorul monitoarelor ii puteai percepe foarte clar.
Am revenit pe scena si au mai cantat doua melodii spre deliciul publicului si mai ales al celor ce intrasera fara bilet care au avut ocazia sa simta concertul in toata splendoarea sa.
La final a fost si clasicul foc de artificii la vederea caruia, un individ de langa mine a exclamat "...ia uiteeee...ca de revlion!" Unii nu cred ca s-au obisnuit inca sa vada artificii :)
Poate o sa ziceti ca am fost zgarcit sau un fel de "trist" ca nu am laut bilet, insa dupa cum am mai spus, am mai vazut odata concertul, mi-a placut atunci si nu sunt chiar asa mare fan, plus ca eu astept mai nerabdator Aerosmith unde am luat din timp bilete langa scena.
Imi parea rau pentru cei imbracati in geci negre de piele, cu tricouri negre cu logo-uri de la diverse formatii de muzica, cu inele in sprancene si plete pe masura care erau alaturi de noi, afara. Ei chiar au pierdut, pentru ca isi doreau sa fie inauntru dar din diverse motive 99.9% financiare, au ales sa isi lipeasca nasul de geam si sa priveasca cu ochii mintii scena in timp ce ritmurile melodiilor rasunau in forta.
AC/DC e o formatie ce emana energie, desi canta din anii '70 inca au puterea de a electriza publicul si a uimi cu energia lor fara margini. Stiu sa faca spectacol si sa faca timpul sa stea in loc.

AC/DC live