Thursday, May 27, 2010

Vis de iarna pentru vara


Desi soarele a apus si ochii imi arata in ceata imaginile fugare de la televizor, caldura persista. Renunt la a-mi mai chinui ochii si apas butonul ce amuteste ecranul colorat. Dupa cativa pasi ma gasesc sub dus si caldura de mai devreme e doar o amintire...dar pentru cat timp? Stand in pat, ea se aprope din nou si ma invaluie, ma intoarce pe toate partile ca intr-un cuptor pana cand imi propun sa incerc un exercitiu de imaginatie. De ce nu ma gandesc la iarna? Racoarea ei imi poate aduce somnul dupa care tanjeam.
Iarna este ciclica, vine si pleaca independent de vointa noastra. Ce putem noi sa facem? Sa incercam sa o facem frumoasa, sa incercam sa aducem curcubeul pe cerul plumburiu si sa zambim din nou.
Ce rost are sa fim suparati ca nu putem merge la plaja, ca trebuie sa punem o sumedenie de haine pe noi? Trebuie sa facem ceva placut din fiecare pas pe care il facem fie si prin gerul naprasnic ce ne taie rasuflarea uneori.
Ce e mai frumos decat visul, evadarea, relaxarea si placerea de a face ce iti doresti? Ca sa ne indeplinim dorintele trebuie sa le adaptam la anotimp.
Un vis de iarna se desfasoara departe de oras, departe de lumea cunoscuta si aproape de cetina brazilor, intr-o cabana mica de lemn, calduroasa si cocheta, in care, tolanit pe un covor gros ascult o melodie veche in surdina. Pe o masuta se odineste un pahar cu putin vin rosu in el. In restul camerei, lumina lasa se vada doar umbre si atunci, din umbra celeilalte camere o zaresc...Imi place sa o privesc cum paseste inspre mine si se apropie de parca pluteste pe un nor cand picioarele ii sunt mangaiate atat de frumos de plusul pe care calca....stie ca o astept, nu e nevoie sa ii spun nici un cuvant, vrea doar sa dansam impreuna, un dans ce nu implica prea multa coregrafie ci naturalete si senzatii. Iubim atingerile si devenim usor usor supusii lor, lumina din camera ne arata doar contururi, doar umbre si asta este destul, pentru ca nu vrem sa privim, vrem sa simtim, sa traim.
E deja dimineata?
Ce s-a mai intamplat?

6 comments:

  1. Ce poate fi mai minunat decât o căbănuță, căldură, muzică bună și o prezență?...un vis de iarnă într-un început de vară...

    ReplyDelete
  2. super... daca nu ar veni mereu dimineata cum am putea sa ne bucuram de vise?

    ReplyDelete
  3. @Diana, stiu ca e total atipic sa ma gandesc la iarna cand ea abia a trecut, dar m-a purtat pe taramul lui Mos Ene in mare viteza.

    @denisia, asta e tot farmecul, sa gustam doar o firmitura din prajitura la care poftim, pentru a pastra dorinta mereu vie.

    ReplyDelete
  4. anotimpurile ca si visele...sunt in noi....uneori noi alegem sa le simtim....alteori...ele ne aleg pe noi....imprimandu-ne senzatii...dorinte....amintiri....

    ReplyDelete
  5. iti multumesc pentru comentariile , mai nou, nelipsite de la fiecare postare de-a mea.. o sa imi fac timp ca sa iti citesc toate postarile si iti voi inapoia comentariile.Pupic :*

    ReplyDelete
  6. Nimic nu e obligatoriu, trebuie sa faci doar ce simti. Eu adaug comentarii cand simt ca am ceva de spus.
    Pentru orice autor, comentariile sunt o placere, dar nu sunt o obligatie :)

    ReplyDelete