Monday, May 31, 2010

In cautarea altei cai


Era tot vara si pe deasupra mai era si ultima inainte sa merg la scoala, acel loc infiorator in viziunea mea de atunci. Eram foarte fericit cu starea mea sociala de atunci si anume prietenii pe care ii adunasem la gradinita. Nu simteam nevoia de altii, literele le stiam, cifrele nu erau o filozofie si ma prinsesem cam cum era cu adunarile si scaderile. Ce nevoie aveam de scoala? Cam asa arata mintea mea la vremea aia cand ma gandeam cu groaza ca odata cu urmatoarea onomastica o sa sune si clopotelul.
In incercarile mele de a-i face pe ai mei sa ma lase sa sar peste scoala eu voiam sa imi aleg un liceu. II auzeam mereu ca se intalnesc cu prietenii din liceu si povestile lor erau chiar haioase, deci liceul parea o chestie foarte aproape de ce faceam eu la gradinitia si anume continea multa distractie. Acolo e de mine, mi-am zis!
Dar nu am reusit sa ii conving si zambind dupa ce mi-au ascultat pledeoaria, mi-au promis ca o sa ma duca la circ daca urma sa fiu de acord sa merg la scoala. A fost de efect, pentru ca am acceptat in naivitatea mea imediat invoiala, nestiind la ce ma bag, evident.
Spectacolul a fost frumos, animale facand giumbuslucuri diverse, clauni haiosi si tot felul de acrobati.
Am revenit acasa incantat de ceea ce vazusem dar cu toate astea, parca aveam un sentiment ca fusesem tras pe sfoara. Ce-mi trece mie prin minte, hai sa ma fac acrobat si poate scap de mersul ala la scoala. Zis si facut, a doua zi, fiind singur acasa, am cautat in dulap mingea cea mare de plaja si am inceput sa umflu la ea. Eram convins ca e usor sa mergi pe o minge asa ca am zis sa incep antrenamentele. Bun, odata mingea umflata, eram deja ametit de cat suflasem in basica de plastic, dar gata sa ma apuc de treaba. O asez langa fotoliu, ma sui pe fotoliu si pasesc increzator pe ea cu toata greutatea. Un lucru neprevazut pentru acele vremuri si destul de evident ulterior, s-a petrecut atunci: am cazut pe spate instantaneu iar mingea a zburat spre biblioteca crapand unul din geamurile vitrinei.
M-am ridicat, mi-am indreptat spatele si am verificat cate vanatai acumulasem de la o singura cazatura. Nimic important dar dureros. Avand in vedere si pagubele, am zis ca nu merita efortul. Daca aveam sa sparg cate un geam la fiecare incercare, nu parea o afacere foarte buna asa ca am ales sa renunt si anul urmator am mers in clasa I-a carand din ce in ce mai multe carti.

4 comments:

  1. :)) of of...eu abia am asteptat sa merg la scoala

    ReplyDelete
  2. Fiecare are motivele sale pro si contra :)

    ReplyDelete
  3. Amintirile.. avem grija sa le pastram.

    ReplyDelete
  4. Suntem selectivi si incercam sa pastram doar ce ne poate binedispune, amintirile neplacute incercam sa le stergem cu buretele.

    ReplyDelete