Friday, May 28, 2010

Intrebari fara raspuns


Sunt zile mai bune si altele mai putin bune.
Intre starea noastra de spirit si trup este o legatura teribil de puternica desi ar trebui sa fie independente din moment ce trupul e ceva real iar ideile sunt venite din neant. Dar trupul e cel care elibereaza idei si sentimente, intrebari si raspunsuri. De unde aceasta legatura?
Pana si la biserica, cand mergi sa te spovedesti, cele mai frecvente pacate sunt cele trupesti. De ce? Trupul e de imprumut mi-a spus un preot, Dumnezeu ni l-a dat si tot El ni-l va cere inapoi intr-o zi iar noi nu avem decat sa ne supunem. De ce trupul ne face sa ne consideram murdari cand el ramane in urma noastra la un moment dat? Poate pentru ca este ghidat de suflet iar sufletul dicteaza uneori fara a trece prea mult prin filtrul gandirii.
Prea multe intrebari pe tema asta, la care raspunsurile sunt cu siguranta subiective.
Sufletul ofera placere cand suntem indragostiti sau cand facem o fapta buna si de ce nu cand avem succes in ceea ce facem.
Trupul pe de alta parte ofera o gama mai variata de satisfactii prin intermediul simturilor: atingeri, arome, gusturi, suente. Asta il face mai expus la greseli.
De ce cautarea placerii trupesti devine subit o greseala in ochii bisericii? Poate pentru promovarea monogamiei si institutiei numita casatorie care oricum a devenit o simpla formalitate iar cei care calcau in stanga si indreapta inaintea casatoriei se vor clatina si apoi.
Inchizi un trup intr-o manastire si brusc acel trup nu mai este supus pacatelor iar sufletul pare sa fie salvat. Salvat de la ce? Pai cum de la ce, de la pierzanie evident. Adica dupa ce esti pedepsit aici si ai parte de dureri cand te imbolnavesti, pedepsele continua si dincolo? Parca Dumnezeu era bunatate, iertare si iubire. Deja sunt confuz.
Dar daca trupul e un cadou, de ce nu il putem trata ca atare si de ce nu ne putem bucura pe deplin de el? Oare cine iti face un cadou este fericit daca tu lasi acel dar uitat intr-un colt iar praful incepe sa se adune asupra sa?
Ne place sa folosim darurile ce le primim si astfel atingem stari de bucurie, uneori fericire si de ce nu extaz.
Problema e ca instructiunile de folosire in acest caz vin pe parcurs, iar numarul contraindicatiilor este destul de ridicat.
Atatea efecte adverse pe termen lung pentru atat de putine clipe de placere pe termen scurt. Si totusi pare o oferta buna daca ma gandesc bine.
Sunt niste timpuri pentru care nu ne-a pregatit nimeni. Imprumutam de ici de colo si ajungem sa actionam fara sa ne gandim la toate consecintele. Nici nu avem cum, suntem oameni iar oamenii gresesc, avem deci o scuza, la fel cum preotii mereu aceeasi scuza cand noua ni se pare ca Dumnezeu a facut o nedreptate si cineva drag a plecat dintre noi prea devreme poate: "Necunoscute sunt caile Domnului" sau "Asa a fost voina Sa". Nimic nu se explica totul se scuza.
Orice actiune a noastra poate fi o greseala, totul depinde de sistemul de referinta ales, fiecare are justificarile sale, dar cele care ne ajuta sa luam o decizie trebuie sa fie doar ale noastre.

5 comments:

  1. interesanta ideea:) sincer, nu stiu ce sa iti zik:) .. app: ai primiit un premiu:):d nu`l accepti?:D

    ReplyDelete
  2. multumesc frumos pentru comentarii!bafta si tie cu blogul!este foarte interesant.

    ReplyDelete
  3. Nu se merge din greşeală în greşeală...

    ReplyDelete
  4. da...o observatie pertinenta...depinde de sistemul de referinta ales....
    pe de alta parte....e firesc sa gresim...suntem oameni...nu ZEI....greseala ne apasa in momentul in care o constietizam....de aceea exista iertarea greselilor''cu voie sau fara de voie''....
    eu...imi asum statutul de fiinta supusa greselii...imi doresc pentru mine,in primul rand sa reusesc sa fiu un om bun...restul...sunt cuvinte...

    ReplyDelete
  5. @Nimeni' merci frumos si scuze intarzierea :)
    @iulia sa fie! E placut sa te interesectezi si cu ideile altor oameni.
    @catalin fudulu, adevarat ce spui, dar inaintam pe punti inguste uneori, e inevitabil sa nu ne mai pierdem si echilibrul din diverse cauze.
    @pandhora, sa fii un om bun pare atat de simplu cand o zici tu.

    ReplyDelete