Comuniunea om-mobil

Plec dimineata de acasa, uit sa imi iau ceasul, telefonul a ramas pe noptiera si cu cheile in contactul masinii imi musc buza de ciuda ca am uitat o parte din mine acasa. Ce urat suna "o parte din mine" pentru aceste obiecte reci. Nu am de ales, telefonul e un element cheie al zilei si nu am cum sa ii suplinesc lipsa, ma intorc, las orice superstitie de-o parte si imi recuperez extensia mainii si a urechii fara de care ziua nu ar putea continua.


Cum am ajuns sa nu mai putem iesi din casa fara telefon?
De ce ne simtim asa dezorientati daca nu avem accesoriul minune in buzunar?

In vremea copilariei noastre cand telefonul mobil era ceva de domeniul SF, cred ca oamenii aveau mai multa incredere unii in ceilalti. Daca ziceai cuiva ca vei fi maine la ora 11:40 in fata magazinului cutare, era clar ca vei fi acolo si nu era nevoie de confirmarea confirmarii ca acum.

Astazi, daca ne intelegem sa ne vedem a doua zi, in dimineata urmatoare sunam ca sa ne asiguram ca nu mergem degeaba iar cine ajunge primul da un semn ca e primul la locul pricina. De ce este nevoie sa ne sacaim si sa ne verificam asa intens?
Poate e nevoia de comunicare care nemaifiind direct umana, ci prin intermediul aparatelor cu pricina, isi cam pierde farmecul.

O alta situatie "dezastru" o reprezinta bateria descarcata sau o zona din tara unde nu avem semnal. In situatii de genul, pe chipul fiecaruia incepe sa se citeasca o ingrijorare nefireasca si o incordare ca nu poate da raportul acasa, parintii, prieteneul, prietena, toti se vor panica daca nu primesc semn de la persoana cu figura ingrijorata care nu mai are semnal sau baterie. In momente de genul, incepe o cursa contra cronometru parca, spre un deal inalt, premiul fiind o linuta de semnal sau spre cea mai apropiata priza.

Unde mai pui la socoteala ca anumite studii au scos la iveala faptul ca nu e bine sa ne spunem povestea vietii la telefonul mobil de cate ori cineva e dispus sa o asculte, pentru ca petrecand mult timp cu el la ureche, riscam sa ne apara a treia ureche pe cap...asta ar fi cazul cel mai fericit.
Si iata cum am ajuns sa ne dam seama ca replicile din filme pot fi adaptate si la stilul nostru de viata si ar suna cam asa: Once you've gone GSM you never go back!