In periplul nebunesc pe strazile multicolore am inceput sa identific costume ce s-ar potrivi anotimpurilor ce se succed uneori prea repde alteori prea incet. Asa am inceput intalnirea cu omatul alb al iernii.
Am dat nas in nas cu craiasa zapezilor si sora ei mai mare. Cu tenul alb si buzele atat de rosii ca un mar rumenit pe deplin.
Purtau cu sine blanuri alese si cu siguranta nu le puteai uita odata ce ti-au trecut prin fata ochilor.
Ceea ce mi s-a si intamplat, nu le-am uitat si le-am regasit mai tarziu, savurand o cafea in unul din faimoasele localuri exclusiviste ce inconjoara piata San Marco.
Cum timpul nu sta in loc, am urmat ciclul firesc al anului si am intalnit proaspata primavara, proaspata si inmiresmata.
Mi s-a infatisat mai intai intr-un verde pur precum firul ierbii...... iar mai apoi si cu putina culoare, fiind in tema cu bobocii explozivi ce impodobesc copacii cand natura renaste.
Am intalnit apoi vara, fierbinte si arzatoare. Emana putere si hipnotiza indelung.
...si totusi privirea ei, avea ceva care ma atragea inexplicabil, avea culoarea marii perfecte.
Am privit-o indelung, fara sa ma mai satur si fara sa mai aud sau sa vad altceva in jur. Era minunata si in acelasi timp inspaimantatoare. Parea ca te poate impietri daca te priveste direct in ochi.
Dar vara e nebunatica si plina de culori amestecate in fel si chip, vara e ca un tablou de Picasso.
Cum timpul gaseste solutie de iesire de feicare data, am fost nevoit sa merg mai departe in cursa anotimpurilor si sa dau nas in nas cu toamna cea discreta si eleganta.
E molcoma si misterioasa, rabdatoare si usor mai rece decat vara, dar emana inca o caldura inexplicabila ce are un efect grozav asupra celor ce o percep...linisteste si magnetizeaza.
Si cilul se repeta, dau nas in nas cu iarna, de data asta in alta forma, o iarna rece cum este si continuare fireasca.
Cum ea nu e sinonima cu caldura defel, se folosete de-o oglinda ca sa isi lumineze chipul si prinde-n ea chiar mii de raze, ce-i dau o stralucire aparte.
Am petrecut sublim un an, dar pret de doar cateva clipe, in preajma mastilor ce si-au gasit in mintea mea conotatia celor 4 anotimpuri.
Masca "cu ochii albastri" este cea mai frumoasă...
ReplyDeleteMasca rosie cu ochii de un albastru ireal m-a fermecat si pe mine, insa si cea alba cu palarie maro impreuna cu cea alba cu oglinda, de la final, au un farmec aparte.
ReplyDeletePS: Merci pentru sugestii, am rezolvat. :)
superbe ca realizare, insa printre sentimentele pe care mi le transmit (curiozitate, fascinatie, uimire etc) se afla si o usoara teama de necunoscutul de dincolo de masca...
ReplyDeleteNormalitatea vremurilor de demult ce sunt reeditate cu ocazia acestui carnaval, includea astfel de masti.
ReplyDeleteMi se pare destul de incitant sa nu stii cine se ascunde in spatele acelei masti ca si chip si nici ea sa nu stie cine poarta masca ce-i sta in fata ochilor...de aici imaginatia preia controlul, necontrolat de placut :)
nu cred ca as putea sa ma hotarasc care e mai frumoasa. sunt niste aparitii incantatoare
ReplyDeleteFiecare se incadreaza in alte tipare astfel incat sa placa unor anumite tipuri de oameni. Ele sunt frumoase in diversitatea lor asa cum suntem si noi.
ReplyDeleteSubiectivismul este ceva atat de prezent in tot ceea ce facem si in ceea ce suntem.
Foarte frumoasa povestirea, dintre elegantele aparitii cel mai mult mi-a placut toamna. Excelent dans al anotimpurilor!
ReplyDeleteMultumesc pentru aprecieri. Anotimpurile se regasesc in tot ce este in jurul nostru dar mai ales in vestimentatie si starea de spirit.
ReplyDelete