M-a intrebat cineva intr-o zi daca cred ca omul se poate asemana cu un soarece.
Nu mai stiu sincer de la ce a pornit discutia insa fragmentul asta mi-l amintesc foarte clar.
Nu a fost nevoie sa ma gandesc prea mult pana sa ofer un raspuns afirmativ. Evident ca imediat, mingea a revenit in terenul meu cerandu-se argumente pentru a-mi justifica raspunsul.
Pai e simplu, zic eu si incep sa insir argumente din cele mai ciudate daca era sa ma iau dupa mutrele colegilor de masa.
Omul se aseamana cu sobolanul din mai mult de un punct de vedere:
- Deseori omul este fricos ca un soarece si fuge la primul semn de pericol de unde si expresia menita sa dea curaj "Are we men or mice?"
- Se complace in mizerie desi ii place luxul (cel putin unii);
- Considera ca orice ii iese in cale, desi nu ii este menit, este bun si pentru el;
- Lasa totul in urma fara ezitare cas aisi salveze pielea, asa cum fac sobolanii cand se scufunda un vas;
- Desi traieste pe uscat este un bun innotator daca nevoia o cere;
- Se imperecheaza cu mai mult de un partener pe parcursul vietii, pentru ca asa ii dicteaza nevoia naturala/animalica;
- Poarta tot felul de bacterii care pentru el sunt inofensive iar pentru restul sunt nocive;
- Ne speriem de ei in acceasi masura in care noi ii inspaimantam.
Iar la final, conform matematicii mele daca minim 3 conditii sunt indeplinite, inseamana ca demonstratia s-a finalizat cu succes.
Desi figurile lor erau contrariate, nu au resuti sa ma contrazica sau sa imi demonteze vreo afirmatie asa ca, trist dar adevarat, ne asemanam si cu soriceii.


