Vremuri

M-a intrebat cineva odata daca ar fi aleg o perioada in care sa traiesc care ar fi aceea. Uneori si ma intreb cum ar fi fost sa traiesc in alta era si am inceput sa ma gandesc si sa aleg.


In epoca de piatra era rau pentru ca mie imi place carnea gatita nu cruda plus ca fizicul nu mi-ar fi permis sa vanez prea multi mamuti ci mai degraba iepuri si soareci de camp, asa ca nu era locul meu acolo.

Mai tarziu, sa zicem in vremea falnicilor daci care se luptau cu romanii pentru bucatica lor de pamant, iar nu era bine. Era o perioada cand viata nu era prea pretioasa si se dadea usor la schimb pe ideea de eliberare a pamantului.

Mai urcam putin pe scara timpului, trecem peste Vlad Tepes si ne oprim pe la 1800. Ei bine, aici avem de-a face cu trasuri negre in care se plimba elita societatii, doamne cu rochii dantelate ce paseau suav pe trotuar ferindu-si privirea dupa cate un evantai, palarie alba sau umbrela in ton cu rochia, ei, eleganti, cu palarii curate si bastoane negre cu capete cromate care simbolizau diferite capete de animale. Pe vremea aia parca lumea zambea mai mult, se plimba mai mult iar oamenii erau mai prietenosi. Sau asta e imaginea promovata cu care ne-am obisnuit. Oricum erau si atunci intrigi si rautati cu siguranta, insa poate nu la volumul de astazi.

Categoric nu aveau conditiile si luxul de azi insa fericirea nu sta in asta ci sta in cat de multumit esti cu tine insuti si decorul in care te gasesti.

Arhitectura fiecarei case, in acea vreme, ii punea la grea incercare pe constructori deoarece trebuiau sa elaboreze arcade inflorate, statui pe post de coloane ce aduceau cu cele din vechime, iar copacii, acesti falnici strajeri ai locurilor erau inca la locul lor si ofereau umbra oricui o cerea in zilele toride de vara.

O seara in oras se rezuma ori la o plimbare romantica pe bulevard la brat cu o domnita eleganta, pentru a te pune la curent cu ultimele noutati din buricul targului, sau o bere cu prietenii incinsi in discutii politice fara final, ce au ca scuza doar prezenta in acel loc si consumul lichidului obtinut prin fermentari controlate.

Erau vremuri pasnice in care te puteai bucura in voie de frumusetea naturala si feminitatea domnitelor. Chipul lor nu era atat de ascuns sub kilogramele de machiaj, talia lor nu era obtinuta prin liposuctie iar pieptul evidentiat bine de rochiile uneori decoltate alteori ca niste armuri pana in gat insa tot fermecatoare. Mancarea din acele vremuri trebuie sa fi fost foarte gustoasa, fara potentiatorii de arome sau conservantii pe care trebuie sa ii induram azi, ci cu gustul natural si aroma proprie.

Nu zic ca nu ar fi fost si dezavantaje, daca ne gandim al sistemul de sanatate si faptul ca medicina nu putea oferi atatea solutii ca in ziua de azi, dar si azi doar amelioreaza si prea putin vindeca.
Insa la ce folos medicina daca tot ce era de mancare si de baut era natural?

Concluzia ar fi ca in jurul anului 1800 viata parea sa fie mai frumoasa, mai linistita si poate ca timpul alocat serviciului era compatibil si cu un program de relaxare la final de zi. De altfel, progresele tehnologice nu ocupau prea mult din timpul fiecaruia cum se petrece astazi cand desi suntem inghesuiti in blocuri inalte, amplasate unul langa altul pe bulevarde zgomotoase, de cele mai multe suntem singuri.
Chiar si cand pasim pe o strada aglomerata, tot singuri suntem in marea multime de oameni.
Ei bine am evoluat si televiziunea 3D ameninta sa ne rupa de realitate inca putin.
Cat timp va mai trece oare pana cand realitatea virtuala va ajunge ceva acesibil tuturor? Atunci cu siguranta, relatiile interumane directe se vor evapora in neant.
Sincer, sper sa mai treaca ani buni pana cand asta se va intampla, dar viitorul e aici si nu avem ce sa facem decat sa luam ce e mai bun din el, cu discernamant insa.