Exercitiu de incendiu

In fiecare an, ne jucam de-a pompierii si victimele. Asa e politica firmei ca sa fie acoperita in caz ca luam foc, noi sa fim pregatiti moral sa ne imbulzim pe scari iar ei sa fie cu actele in regula ca ne-au instruit.

Anul asta am primit si o indatorire si anume sa ma ocup de evacuarea tuturor colegilor de pe etaj. Ce bine! Adica eu plec ultimul de aici asa ca trebuie sa imi blindez timpanele cu nsite doape de urechi sanatoase pentru ca sirena are un ton atat de ascutit incat simti cum iti zgarie sufletul.
Problema e ca exercitiul o sa fie ca anul trecut. Sirena zbiara, fiecare isi salveaza docuemtnele la care lucreaza, ba mai mult, unii o ignora desi e asurzitoare, si incearca sa termine ceea ce lucreaza, pentru nu stiu ce motiv. O sa se ridice fiecare molcom de pe scaun si o sa mearga agale pe scari in loc sa alerge ca si cum ar vrea sa se salveze.
Ajunsi in curte, unii isi vor aprinde o tigara in timp ce privesc cum masinile de pompieri intra in curtea firmei, se intind furtunele lungi si apa uda geamurile anostei cladiri de birouri.
In acelasi timp, cei care au iesit primii deja au dat fuga in supermarket pentru niste cumparaturi in viteza profitand de lipsa evidentei pontajului de care ne bucuram in aceste situatii.
Furtunele se aduna, sirena se opreste, incendiul ipotetic este sub control si pauza a luat sfarsit.
Din pacate si aceste lucruri se iau la misto, la fel cum este totul in tara noastra, pana cand se petrece o drama.

Atunci, ne luam cu mainile de cap si intrebam ingroziti "de ce?".

Pentru ca totul e o joaca si eu tot nu imi pot imagina cum este posibil ca un spital sa functioneze fara o autorizatie de la Pompieri care implica sisteme de prevenire si eventual stingere a incendiilor.

Dar Romania este tara tuturor posibilitatilor...in sensul rau al cuvantului din pacate.