Wednesday, August 18, 2010

Carnaval la lumina zilei - ep.2

Strazile au alta culoare la lumina soarelui, au culoarea curcubeului si limita nu exista in creatiile ce le intalneam la fiecare pas.
O trasatura comuna a mastilor este dominatia pe care o emana. Poate si pentru ca este vorba de purtatori cu o inaltime corporala peste medie.
Am avut curiozitatea sa asist la o discutie intre o masca si un turist. Ambii vorbeau germana. Astfel, se confirma cele spuse de o buna prietena care zicea ca nici jumatate dintre participantii la carnaval nu sunt de origine italiana.
Paunul alb saluta pe toata lumea, te privea intens si apoi scutura evantaiul ce intruchipa coada impunatoare.
Doi pasi mai la dreapta, in dreptul scenei, am dat peste omul umbrela. Probabil avea el o presemtire legata de ploaia ce avea sa vina.
Costumele nu au varsta. Asta e un lucru cert. Nimic nu mi s-a parut mai amuzant ca micul conte ce manca inghetata cu o pofta teribila. Daca ar fi fost o sectiune de tata si fiu, cred ca ei ar fi castigatorii.
Culori reci si masti de nepatruns, rochii pline de detalii si pelerine frumos croite.
Nici nu va puteti inchipui ce mov intens trona pe hainele acestor masti. Surpriza de proportii a fost insa la caderea serii cadn i-am revazut. Costumele erau acoperite de beculete mov si lumina lor ar fi facut orice licurici sa plezneasca de invidie. Din pacate la ora aia deja acumulatorul era epuizat.
O pata de culoare, isi pleaca fruntea usor in marea de oameni din piata San Marco.
Desi fiecare e mandru de cotstumul ce-l poarta, trufia nu este ceva strain acestor locuri.
Fiecare masca se lasa privita, studiata si mai ales imortalizata. Apoi isi continua plimbarea, pierzandu-se in multime si cautand noi admiratori pe care sa ii uimeasca cu vesmantul ce-l poarta.
(va urma)

7 comments:

  1. Frumos!
    Cand ma gandesc ca unii oameni au mult mai multe masti... si nici de departe nu sunt atat de frumoase... dimpotriva...

    ReplyDelete
  2. Odata ce intre noi si lume se gaseste o masca, ne metamorfozam in ceva ce nici nu credeam ca e posibil.
    Mastile trebuie sa ne coloreze viata, sa ajute misterul sa infloreasca si sa aduca placere. Altfel de masti nu isi au rostul.

    ReplyDelete
  3. superbe imagini! am fost de vreo doua ori la venetia, mereu pe fuga... nu am avut sansa de a prinde un carnaval. dar ceva ma cheama din nou... orasul acesta are magie...

    ReplyDelete
  4. @Alexandra, multumesc. Frumusetea lor rezida in faptul ca sunt instantanee, facute in miscarea continua a multii in care ma gaseam :)

    @La Rose Jaune, intr-adevar acolo este ceva magic. Daca ar fi sa revad un oras, de fiecare data l-as alege fara ezitare.

    ReplyDelete
  5. Imaginile sunt foarte reusite si pot exprima starea de fapt a carnavalului. Felicitari!

    ReplyDelete
  6. Regretul meu este ca nu am surprins si spectacolul pe marea scena amplasta in mijlocul pietei.

    ReplyDelete