Totul intens

Pe toti ne apuca uneori nebunia, fie ca e de moment, fie ca e de durata. De obicei ne pierdem mintile din cele mai neobisnuite motive de care cu siguranta am fi ras in urma cu ceva vreme cand auzeam ca sunt motiv de pierdere a luciditatii.
De cele mai multe ori, oamenii se pierd pe ei insisi cand pierd ceva drag sau cand gasesc ceva minunat...senzatia de iubire. Cum totul este doar o senzatie, evolutia e cunoascuta si urmeaza cu strictete curba lui Gauss, creste incet incet, apoi vertigions pana atinge un maxim care ne face creierul sa nu mai asculte de nimeni si ne arunca in betia acestui sentiment. Dar cat dureaza nebunia iubirii? Se pare ca putin. O nevoie pe masura ce este satisfacuta scade in intensitate spune o lege a economiei. Trist dar adevarat aceasta lege pare sa se aplice si aici in cele mai multe cazuri. Cand panta iubirii incepe sa fie descendenta descoperim clar ca ne-am confruntat in fapt cu dragostea. Avand in vedere ca deja nu mai suntem in stare sa ne aruncam in foc pentru persoana de langa noi, e clar ca nu a fost decat dragoste, atractie fizica si chimica si cam atat. E trist sa descoperi asta cand credeai ca ea inseamana cerul pentru tine, dar poate e mai bine asa.
In viata trebuie sa tii seznatia de nebunie la maximul clopotului lui Gauss, acolo e placerea absoluta si cum nisipul din clepsidra se scurge trebuie sa facem fiecare clipa cat mai frumoasa.