Filme Jurgis Kairys la Otopeni Air Show 2010

Iata o mostra din demonstratia de virtuozitate sustinuta de Jurgis Kairys sambata 17 Iulie 2010 pe aeroportul din Otopeni
Ca fapt divers, Jurgis nu este vreun tanar vitezoman cum s-ar gandi unii, el fiind nascut in Krasnojarsk, Siberia, la 6 Mai 1952.
Si cu toate astea este agilitatea in persoana si un acrobat pe masura, recunoscut la nivel mondial.
Pentru incheiere nu ma pot abtine sa nu mai incarc un film de sambata cu acelasi protagonist.
Merita urmarita evolutia sa si sper sa il intalnesc si la un concurs Red Bull Air Race World Series.
Ps: Comentariul ii apartine lui Lucian Mandruta, in caz ca vocea pare cunoscuta.

Spectacolul pasarilor de fier - Otopeni air show 2010

Sambata, s-a desfasurat Otopen Air Show, ocazie cu care au dansat pe albastrul cerului, in arsita verii, numeroase avioane si elicoptere.
De departe cea mai spectaculoasa parte a spectacolului a fost sustinuta de Juka pilotat de Jurgis Kairys.
 Demne de luat in seama au fost si eleganta planoarelor, maiestria pilotilor de elicopter,salturile parasutistilor si sincronizarea avioanelor de vanatoare.
A meritat sa stau in soare si sa imi intepenesc gatul pentru a privi cerul albastru pe care au valsat pasarile de fier.

A fost spelndid, as putea fotografia avioane si elicoptere in miscare cat e ziua de lunga. Aici e doar o mica parte din ce s-a intamplat...si s-au intamplat multe :)

Transhumanta din Monte Carlo

Si pentru ca in timp ce conduceam azi spre casa, la radio s-a dezbatut un subiect intens legat de "oile" din muzica, mi-am adus aminte de biata oaie ce plutea in formol in doua acvarii ce ii despartisera trupul longitudinal pentru totdeauna.
Am cautat si am cautat si am gasit-o. Restul decorului era diferit, insa cele doua acvarii ce gazduiesc de fapt ramasitele unei singure vietati, sunt identice cu cele regasite in Muzeul Oceanografic din Monte Carlo.
Am aflat mai tarziu ca asta e o lucrare de arta. De fapt, cand am vazut statuia barbatului pregatita parca pentru o ora de anatomie, credeam ca vom da nas in nas si celebra Bodies exposition ce contine lucrari realizate din cadrave. Se pare ca totusi am avut noroc...desi era inedit, recunosc :)
Cu toate astea, revenind la oile noastre, sau ma rog, la oaia noastra. Pe acolo erau multi oameni ce era insotiti de copii. Cei din urma zambeau cand vedeau oaia din exterior, insa cand paseau intre cele doua acvarii, expresia de pe fetele lor se schimba, nu in bine. Paseau apoi spre magazinul de suveniruri tacuti fara sa-i intrebe nimic pe cei alaturi de care erau. Oare o schimbare atat de radicala in comportamentul unui copil, care acum zambeste, e vesel, intreba de una de alta, iar apoi devine tacut si abatut cand nu numai ca vede o imagine insa o percepe fara intermediarul cu care e obisnuit, televizorul. Macar un avertisment la intrare ar fi evitat macar un vis urat sau chiar un cosmar, chiar si unul evitat era un castig.
Concluzia e ca pastoritul in Monte Carlo nu prea are succes iar coborarea in mare viteza din varf de munte pana la malul marii a facut din atat de celebra transhumanta de la noi un act barbar in care oaia a avut de suferit. Dar unde este oare ciobanul?

Reincarnarea si religia

Am luat astazi o mica pauza de la povestile de vacanta pentru a oferi un raspuns care nu poate fi postat ca atare asa ca de sa nu fie un post nou si de sine statator.
Nu este nici o problema ca avem pareri diferite ba din contra, ele ne anima imaginatia si pot fi considerate cheia progresului. Facem parte din diversitatea naturii si fiecare s-a format in felul sau unic abosrbind din jur diverse elemente pe care punandu-le in balanta a ajuns la o anumita concluzie.
Eu am tras concluziile mele cand am intrebat mai multi preoti despre decesul cuiva drag ce a survenit cand acesta nu avea decat 14 ani. Raspunsul fiecaruia a oscilat mereu intre: "Dumnezeu ii alege pe cei mai buni sa I se alature" si "Dumnezeu are planurile Lui pe care noi nu le intelegem".
Dar stii ce e interesant? Ca respectiva persoana s-a rugat pana in ultima clipa sa traiasca si si-a dorit cu ardoare asta...se ruga necontenit si credea cu tarie in Dumnezeu, in timp ce urma mereu tratamentele medicilor...insa la 4 luni de la declansarea bolii s-a stins.
Ei bine, eu cred cu tarie ca asta nu e corect si din pricina asta credinta mea in Dumnezeu s-a subrezit teribil in forma pe care am asimilat-o in copilarie. Atunci am inceput sa imi pun intrebari si sa caut explicatii pentru tot ce inseamna crestinismul pe care toti il iau ca atare si nimeni nu incearca macar sa isi explice ceva.
Biblia am citit-o din simpla curiozitate si recunosc ca nu am aprofundat pasaje din ea incat sa pot da vreodata citate.
Intrebarea despre care spui ca e naiva, era retorica iar fraza referitoare la constructia omului dupa chipul si asemnarea sa nu are o sursa veridica.
Creatorul este iubire, atunci de ce Dumnezeu a pedepsit oamenii prin marele Potop si se petrec inca de atunci atatea si atatea nedreptati pe lume care culmea, lovesc mereu in cei mai slabi si cei mai lipsiti de aparare?
Poate deranjeaza ideile anterioare, insa construcita mea ma face sa cred ceea ce vad si ce ceea ce mi se deomnstreaza cu argumente plauzibile nu ceea ce mi se spune ca asa trebuie sa fie pentru ca asa scrie acolo.
Care este certitudinea ca fiecare rand din Biblie provine dintr-o sursa, sa-i zicem, sigura ce poate fi foarte usor verificata?
Cred in Dumnezeu in felul meu. Eu cred ca Dumnezeu e bunatate si iubire si iarta deoarece omul nu va atinge niciodata perfectiunea si va fi vesnic supus greselii.
Vezi perioada inchizitiei cand se practica autoflagelarea pentru a fi mai aproape de Dumnezeu si tortura pentru a scoate raul din oameni si pentru a-i aduce pe calea cea buna.
Nu cred ca daca mergi la biserica in mod regulat si te imbrancesti cu altii sa atingi o racla cu moastele facatoare de minuni ale vreunui Sfant, te face mai credincios decat altii si iti asigura si un loc in Rai eventual. Dimpotriva, aici intervine fanatismul religios si iese de fapt la iveala patura sociala careia ii este cu adevarat adresata religia. Majoritatea sunt oameni care altfel nu ar putea intelege reglulie de baza ale unei convietuiri normale cu semenii lor. Religia a aparut din nevoia de a controla asemena oamenii, de a-i ghida spre civilizatie si ordine. Toate cele 10 porunci sunt indreptate in acest sens.
Fiecare om de pe acest pamant, crede in ceva. Acel ceva in care credeau dacii era Zamolxes, islamicii se inchina lui Alah iar o parte semnificativa a orientalilor isi pleaca fruntile in fata lui Buddha. Pe langa acestia sunt multi altii care gasesc Divinitatea in alte felurite nume si forme. Oare daca ne nasteam in Orient, ce religie ne-ar fi aratat calea?
Omul a evoluat de-a lungul multor miliarde de ani, asa cum au evoluat toate organismele de pe acest pamant. Fiecare coltisor din natura si implicit din noi are la baza atomul. Inima bate datorita unor impulsuri electrice ce sunt generate de compusi chimici, sentimentele de iubire dintre doi oameni sunt generate de reactii chimice ce intervin in corpul fiecaruia cand ei se apropie si intra in contact si totul este controlat de acest minunat organ numit creier in care se intampla nenumarate operatiuni in feicare fractiune de secunda.
Noi oamenii, impreuna cu intreaga natura suntem tot una. Suntem plasmuiti din aceleasi elemente chimice in variate combiantii.
Nimeni nu stie de unde vine si unde are sa se duca. Nu exista certitudini si nimeni nu s-a intors vreodata de pe lumea cealata ca sa zica ca e alba sau neagra.
Tot ceea ce putem noi sa facem este sa credem, sa visam, sa speram, sa ne amagim ca intr-o forma sau alta, existenta noastra completa, nu se termina cand ne incheiem existenta trupeasca.
Cum am mai spus si pana acum, fiecare e liber sa vada trecerea pe lumea cealata prin proprii sau ochi ghidati de ideile ce i-au animat existenta.
Din punctul meu de vedere, reincarnarea ramane o posibilitate, ce va fi validata sau inlaturata in momentul in care existentea mea fizica pe acest pamant va lua sfarsit.
Nu contest alte variante si nu impun nimanui ideile mele, doar le expun si caut mereu alte pareri si explicatii ce pot fi demonstrate si probate in vreun fel perceptibil de natura umana.

O zi in Monaco - Monte Carlo

O raza de soare a facut ca pleoapele sa mi se desparta si lumina sa imi puna in functiune corpul molesit ce lenevea in pat.

In 10 minute eram echipati si gata de plecare, in 15 minute eram la gara si cumparam bilete pentru Monaco - Monte Carlo.  Hotelul Negresco din imagine, este etalonul luxului pe Coasta de Azur, interiorul fiind inmiit mai impresionant decat exteriorul. Cu toate astea, daca voiai sa bei un banal pahar de vin pe terasa acestuia la ceas de seara, trebuia sa scoti din buzunar 3 euro, acelasi pret pe care il plateai la orice terasa pentru acelasi pahar de vin.

Cum trenurile vin acolo ceva mai repede decat tramvaiele la noi, in 5 minute ne gaseam deja pe scaune moi, intr-un tren curat si racoros.
Traseul nu a parut lung, poate din cauza vitezei trenului, sau a tunelurilor dese ce alternau cu peisaje in care marea isi schimba culoarea precum un cameleon ce alearga pe un curcubeu.

Ajunsi in gara principatului, am parasit cu parere de rau racoarea compartimentului, dar cu dorinta de a cuprinde cat mai mult in aceasta scurta vizita.

Daca urmaresti indicatoarele de iesire din gara, vei ajunge intr-un tunel ce te poarta mai departe de port, in schimb daca iti urmezi instinctul si aprasesti locatia pe cea mai mare usa pe care o vezi, dupa doar cateva randuri de trepte ce cobora destul de rapid, te vei gasi aproape de port, catre care am si mers initial.

Prima statuie pe care am intalnit-o in Monte Carlo a fost cea a pilotului de Formula 1 Juan Manuel Fangio, de 5 ori campion mondial.
Toti cei ce se fotografiau cu ea intrau in masina. De altfel locul era lustruit si volanul la fel, semn ca unii au incercat sa intoarca rotile bolidului.

In drum, am observat ca aici masinile exotice nu sunt in mare voga, printre ele numarandu-se chiar si un banal Logan. Culmea, lor nu le pute asa cum le pute romanilor care cu aceeasi bani prefera sa isi ia o nemtoaica de rasa pura hurducaita zdravan de alti 10 proprietari, dar asta e alt subiect. Oamenii de acolo spre deosebire de ce se gaseste in tarcul marginiti de granitele tarii noastre, prefera masinile cat mai mici pentru manevrabilitate si parcare.

Ce este insa "parcat" si priponit cu ancora sau cu cateva funii groase in port, este un alt subiect. Aici grandoarea e la ea acasa si ambarcatiunile care de care mai dolofana sau mai aerodinamica, stralucesc in soarele puternic ce le ofera o stralucire aparte.

Am plecat de aici spre urmatoarea tinta din principat si anume Muzeul Oceoanografic si Acvariul Marin din Monaco, situat langa Palatul Printului (in care din pacate nu este permis fotografiatul).

Drumul este pe coasta si asta ofera o priveliste asupra plajelor inguste si rare, muntilor impodobiti de cladiri inghesuite si nenumarate santiere. Desi par sa nu mai aiba nici un loc, se contruieste in continuu.
Tot drumul, este total neprietenos cu cetateanul pe doua picioare, trotuarele fiind pe alocuri inguste astfel incat sa fii obligat sa mergi in sir indian pentru a evita masinile. Cu toate astea, acesta e cazul fericit, deoarece in cazul nefericit, trotuarul mititel, dispare brusc in zidul unei cladiri si atunci esti nevoit sa iti maresti pupilele si sa treci in mare viteza strada catre un trotuar oricum ar fi el.
Odata ajunsi la acvariu, am achizitionat bilete pentru a vizita muzeul marin dar si castelul. E mai ieftin asa, decat sa iei bilet pentru fiecare in parte.

La nivelul -1 al muzeului marin se gasesc acvariile imense, in care inoata tot felul de pesti tropicali printre micile recifuri special amenajate. Aici cuvintele sunt de prisos, deoarece imaginile isi spun singure povestea.

 

La etajul 1 se gaseste un muzeu dedicat vanatorilor de balene si multe articole din dinti de balena, rechin si sidef.

In locurile unde nu se putea fotografia mai puteai vedea o oaie sectionata longitudinal ce plutea nestingherita in formol. Oamenii sunt ciudati, de ce sa faci una ca asta?

Am ales apoi sa facem un tur cu titicarul pentru a ne mai odihni si picioarele si pentru 7 Euro, merita sa descoperi ce mai ai de vizitat prin Monte Carlo.

Mi-a placut sa merg pe circuitul de Formula 1, sa vad locurile de start, urmele de cauciucuri si marcajele rosii si albe pe margini in timp ce in casti vuia sunetul motoarelor ambalate.

Prin parcul din fata palatului care merita vizitat, am pornit spre Casino si ne-am impiedicat si de un indicator unde directia era indicata de un pescarus, o sageata si pasii unui omulet desenat. Numarul magic 3 :)

Am mai trecut odata prin fata muzeului Oceanografic in fata caruia era expus o statuie ce avea pe jumatate organele la vedere. Undeva pe malul marii era si consoarta lui, la fel de mare si insarcinata.

Ajunsi al Casino, am putut intra desi eram in pantaloni scurti si am putut chiar sa pierdem si niste bani la banalele slot machines. Niste bani au fost 3 Euro :) Evident ca si acolo fotografiatul era interzis si de data asta am fost nevoiti sa lasam camera la garderoba.

Oboseala si-a spus intr-un final cuvantul si nu am mai putut sta pe acolo pana la caderea serii din pacate asa ca ne-am adunat si am pornit spre Nisa lasand in urma stancile din principatul Monaco.

Deja gandul ne purta catre drumul de a doua zi la Cannes si Insula St. Marguerite unde a fost intemnitat Omul cu Masca de Fier.