Tuesday, July 26, 2011

Oaza de racoare

Pe carari de munte, la sfarsit de iulie, vara nu arde, nu usuca. Ea parca e deghizata in primavara si parfumul mugurilor de brad incearca sa ma convinga si mai mult de lucrul asta. Racoarea unor poteci face ca tricoul sa para un pic subevaluat cand intra la categoria "haine".
De-as putea purta in buzunar, o asa vedere cu efect magic de racorire vara ar fi mai usoara. Dar ce-ar fi daca totul ar fi prea usor, nu?
O oaza trebuie sa aiba calitatea esentiala de a fi rara, atat de rara incat dupa ce ai parasit-o, stiind ca vei gasi gasi alta, vei face mult prea multi pasi pentru a o intalni. Oare va fi la fel ca cealalta, oare va fi mai placuta?
Frumusetea e in multitudinea de raspunsuri. Eu sper doar ca va fi altfel.

6 comments:

  1. racoare,aer curat si ganduri care se linistesc...asta degaja imaginea atasata postarii tale...iti multumesc ca mi-ai inseninat putin dimineata :)

    ReplyDelete
  2. Frumos scris, aceeasi senzatie o incerc si eu :-)

    ReplyDelete
  3. @pandhora, imaginea am surprins-o in timp ce coboram de la cabana Susai. Pacat ca nu s-a inventat aparatul ce poate pastra un parfum, o temperatura...orice ne poate stimula si celelalte simturi nu doar vazul si auzul.

    @Ioana, reusesti sa recreeezi atmosfera? :) La mine nu prea iese. Cred ca trebuie sa ajung pe la munte din nou.

    ReplyDelete
  4. În 30 de zile îşi va schimba hainele...

    ReplyDelete
  5. Munte,aer curat si racoros,privelisti incantatoare...adddoooor muntele si m-as duce in fiecare zi sa vizitez oaze de racoare ca in postul tau:)
    Din indepartari iti trimit imbratisari>:D<

    ReplyDelete
  6. @Catalin, sper sa il revad in 30 de zile si sa observ schimbarea.

    @Dream, daca ar fi sa aleg intre munte si mare unde sa fug, cred ca as ramane fidel muntelui pe care il gasesc fascinant fie vara fie iarna :)

    ReplyDelete