Membre sau ancore?

Dupa lasarea serii, in linistea ce inconjura parcul in care leneveam pe o banca si ma bucuram de aerul rece se se misca totusi alene, un bazait imi atrase atentia.
Ma uit in stanga, ma uit in dreapta si deodata imi trece prin fata un zburator maricel, cu aripi agitate ce isi poarta si el elene trupul greoi prin aer.
Spre bucuria mea, decide sa coboare si sa ia o pauza, iar eu nu-l las sa scape asa usor si incep sa il orbesc spunandu-i in soapta: "fii natural! camera te iubeste! " :) cu toate ca am impresia ca e o fetita radasca.
Vorbele insa si-au facut efectul si a pozat cu placere. Nu stiu cat de nauca a plecat dupa, insa m-am asigurat ca a aterizat printre frunzele unei tufe din departare.
Sunt sigur ca i-a fost foarte usor sa se agate de orice, avand in vedere ca membrele-i sunt de fapt niste ancore foarte complexe, destul de solide incat sa ii sustina cu usurinta greutatea.

Regretul meu e ca nu am surprins si un "el" cu ale sale coarne fabuloase. Imi placea sa ii observ inca din copilarie pe acesti adevarati razboinici pe care ii asemanam cu niste samurai porniti la atac.