Oaza de racoare

Pe carari de munte, la sfarsit de iulie, vara nu arde, nu usuca. Ea parca e deghizata in primavara si parfumul mugurilor de brad incearca sa ma convinga si mai mult de lucrul asta. Racoarea unor poteci face ca tricoul sa para un pic subevaluat cand intra la categoria "haine".
De-as putea purta in buzunar, o asa vedere cu efect magic de racorire vara ar fi mai usoara. Dar ce-ar fi daca totul ar fi prea usor, nu?
O oaza trebuie sa aiba calitatea esentiala de a fi rara, atat de rara incat dupa ce ai parasit-o, stiind ca vei gasi gasi alta, vei face mult prea multi pasi pentru a o intalni. Oare va fi la fel ca cealalta, oare va fi mai placuta?

Frumusetea e in multitudinea de raspunsuri. Eu sper doar ca va fi altfel.