Nori la superlativ

Primavara s-a terminat oficial si au inceput micile furtuni de primavara care ne viziteaza timp de cateva minute, iar apoi dispar parca in alta dimensiune, lasand in urma oameni nedumeriti de apa ce s-a revarsat din cer si un cer mai albeastru ca niciodata.

Privind cerul in drum spre casa, am fost pur si simplu motivat sa merg mai repede, desi parca as mai fi stat sa admir patura moale ce se lasa cu viteza uluitoare peste cladiri, aducand cu ea noaptea.

Precum trupele de elita, vin in forta si schimba peisajul. Acesti soldati, bine antrenati in baze secrete, marsaluiesc in viteza de parca ar fi garzile de corp ale Soarelui. Il ascund deindata, arunca o ploaie pentru a dezorganiza mutlimea ce se bucura de soare poate prea mult si evacueaza perimetrul in mare viteza.

A fost o zi frumoasa desi ploioasa de dimineata pana seara si se pare ca norii m-au urmarit cam toata ziua prin oras. Ma bucur ca au facut-o si imi pare rau ca nu am avut timp sa le privesc miscarile un timp mai indelungat.