A mai trecut un an...si sunt fericit!

A mai trecut un an pentru mine, intr-o duminica insorita la 6 dimineata :)
Inca nu am schimbat prefixul si unii zic ca poate de asta inca ma simt la ca la 18 ani. Nu vad de ce toate astea s-ar schimba odata cu schimbarea inca unei cifre din varsta mea.
Ce am realizat in anul ce s-a incheiat ieri la ora 6 dimineata?
Pai, am reusit sa vad inca putin din lumea asta mare pe care incerc sa o inteleg in fiecare zi insa fiecare seara ma gaseste concluzionand ca nu am inteles mare lucru si sunt tot in ceata, dar asta e prea putin important.
Mai presus de toate cred ca e fericirea. Ea nu vine alaturi de masini scumpe, case mari si reci si haine de firma cu pretind unii. Sub nici o forma astea. Fericirea vine dinauntru si iese la suprafata prin fiecare por oferindu-ne starea de beatitudine molipsitoare ce ne face sa emanam nergii pozitive.
Sunt fericit pentru ca am alaturi oameni care ma iubesc, sunt fericit ca ei stiu ca si eu ii iubesc si ii pretuiesc.
Imi lumienaza ziua cand le aud vocea si cand stiu ca se gandesc la mine si in ciuda tuturor intamplarilor pe care am trecut mai mult sau mai putin impreuna, nu am uitat unii de altii.
Sunt fericit pentru ca de la o vreme totul in jurul meu pare sa prinda contur si sa se aseze pe fagasul pe care il doream de multa vreme.
Sunt recunoscator vietii ca inca ii am alaturi pe ambii parinti care mi-au oferit mereu atat cat au avut.
Am o zi si cateva ore :)
Cat s-a schimbat lumea de acum 29 de ani? S-a schimbat ceva, parca ieri eram la gradinita cu haina portocalie, cravata rosie cu tricolor si sapca albastra, foarte mandru ca am fost numit "soim al patriei" :)
Apoi a doua zi eram pionier la Foisorul de Foc, a venit intr-o dimineata admiterea la liceu si instantaneu Bac-ul, am dat examne de admitere la facultate si am scris nenumarate cursuri pe bancile Politehnicii din Bucuresti, impiedicandu-ma de unele examene dar trecand peste toate cu succes.
A venit repede primul loc de munca pe cand nici nu terminasem cursurile si cu un talent acrobatic am reusit sa dau si examenul de licenta iar apoi sa alerg repede catre un masterat care a trecut ca gandul. Odata cu terminarea lui am trecut si mai departe. Colegi noi, pretentii noi, orizonturi noi. Cu toate astea, toti cei pe care i-am cunoscut chiar si acum 20 de ani, imi sunt prezenti in amintire ca si cum i-am vazut de dimineata.
Ma bucur ca pot sa privesc in urma si sa strig tare "A fost frumos si nu as face nimic altfel decat am facut!" si sunt nerabdator sa vad drumurile pe care urmeaza sa pasesc si oamenii pe care urmeaza sa ii cunosc.
Viata e frumoasa :)