Aveti nevoie de un picior de ajutor?

Urmatoarea povestioara e desprinsa din mirifica realitate si e menita sa ne demonstreze ca viata e imprevizibila si nu numai ca nu stim ce vom face maine dar nici macar in urmatoarele 5 minute.
O duminica seara linistita pentrecuta cu ochii intr-un film haios, Toy Story 3, lumina difuza, un castron de struguri in fata, nu prevestea nimic din ce avea sa urmeze.
In timp ce un strugure zbura dintre degetele mele spre gura deschisa, se aud 2 bufnituri zdravene de am simtit nevoia sa sar pe lampa. Pisica a sarit de pe locul ei infoindu-si coada precum a unei veverite iar hamsterul a iesit din casuta de la etaj si s-a refugiat in trocul de mancare ramanand nemiscat (in caz ca era ceva, probabil ca gandul lui era sa nu ramana fara mancare...mentalitate de harciog).
Ies pe hol si constat ca vecina noastra in varsta, ramasese pe afara si un vecin binevoitor mai "tinerel", pe la vreo 65 dadea de zor cu un ciocan in incuietoare pentru a deschide usa cu orice pret.
Toti vecinii de palier erau in usa. Unde mai pui ca in doua din cele patru apartamente sunt si copii mici care scoteau si ei capul de dupa parinti cautand sa gaseasca o explicatie din priviri.
Imi ofer serviciile si ma prezint si eu initial cu masina de gaurit cu gandul sa decupez incuietoarea, cu confirmarea vecinei evident. Usa clasica de apartament insa, nu e asa firava precum pare.
Asa ca am trecut mai departe si am zis sa incerc si cu o dalta si un ciocan, rezistenta usii care nu avea de altfel nici o vina.
Dupa cateva lovituri zdravene am reusit sa o indepartez putin de toc dar progresul se oprea aici orice i-as fi facut.
Vazand ca nu iesim la liman de nici o culoare cu forta mainilor, am dat un picior zdravan in usa in dreptul incuietorii.
Ca prin minune, usa a sarit cat colo deschizand accesul catre apartament. M-am retras in uralele vecinilor satui de bubuielile de mai devreme si dornic sa revin la filmul meu intrerupt brusc.
Recunosc, totul a fost cam barbar, insa nu ma pricep sa deschid usi fara sa am chei si ora inaintata m-a facut sa imi pierd rabdarea destul de repede ceea ce pana la urma a fost un lucru bun pentru ca am rezolvat problema :)
Emotia cu care m-am confruntat cand a sarit usa, a fost nu cumva sa sara vreo bucata si sa loveasca oglinda din holul apartamentului respectiv, pusa exact pe peretele din fata, de sus pana jos...7 ani de ghinion garantati :) ar fi zis unii.
Maine se va monta usa noua, una de de fier.
Daca se reediteaza episodul de aseara, cred ca un picior nu va mai fi suficient...cel putin nu piciorul meu.