Uite-asa te apuca uneori un dor sa iti faci casa departe de casa. Cum poate fi mai simplu, decat abordand cu atentie arta culinara. Pentru ca sarmalele au fost de negasit, am zburant cu gandul la altceva.
La o bucata din copilaria mea pe care am intalnit-o prima oara, in timpul drumetiilor la bunici in zona Olteniei. Ca o paranteza, profit de ocazia asta, sa marturisesc cu mandrie, ca sunt jumatate oltean. Nu are nicio legatura cu povestea ce urmeaza insa daca asa a fost sa fie, de ce sa lipseasca?
Descoperita pentru prima ora in camara bunicii, zacusca ma face mereu sa ma simt acasa. Imi place sa o mananc pe paine ca un om hamesit de foame la orice ora din zi si din noapte si chiar de tocmai m-am ridicat de la masa.
Odata hotararea luata, in drumul dintre birou si hotel, am facut escala la supermarket-ul din apropierea hotelului care imi ofera un acoperis deasupra capului in pelerinajele de la sud de Dunare.
Ma plimb increzator printre rafturi stiind ca parca odata am zarit sortimentul cu pricina. Dupa vreo 2 ture prin tot magazinul, ma dau batut si fac cativa pasi ezitanti spre o fata ce aranja meticulosa cateva sticle de ceai intr-un raft inghesuit. Meticulozitatea cu care le aranja mi-a dat incredere si mi-am spus ca ea ma poate ajuta.
- Dobar den, incep eu discutia (adica o buna seara de-a noastra)
- Dobar den, imi raspunde cu un zambet larg si isi intoarce privirea spre mine. Atunci observ ca "fata" devine brusc femeie iar acul vitezometrului se opreste pe la 40. Cu toate astea zambetul ei, ma face sa cred ca ma va ajuta fara ezitare.
- Zacusca?! intreb eu ezitant. Moment dupa care urmeaza o liniste prelunga. Ea lasa o sticla total nelalocul ei si porneste spre mine cu hotarare adresandu-mi aceeasi intrebare cu accent diferit pe literele "a". Ii confirm ca a inteles cam ce as vrea, moment in care imi face semn sa o urmez. Siguranta cu care pasea si lasa in urma rafturi intregi alergand parca spre un ideal, ma face sa simt deja gustul victoriei, cel de zacusca, evident.
Se opreste in dreptul raionului de paine si imi arata o chifla, moment in care reuseste sa imi spulbere toate iluziile. Cum sa continui? Ea isi da seama ca nu asta vreau si zambetul incepe sa se stearga, fiind inlocuit de o oarece ingandurare. Pare sa simta o provocare si e determinata sa nu se lase pana nudesluseste misterul. Ii spun ca nu, dar mai are un as in maneca, fara ca eu sa apuc a mai scoate vreun cuvant. Din 3 pasi e in fata raionului de ceai si cafea si imi arata cutiutele de ceai.
Avem o problema, undeva ceva nu se leaga.
Bun, respir adanc si ma reorganizez. Incercam abordarea in engleza in care ii explic despre un borcan, cu legume, tocate, amestecate, condimentate care arata ca un sos de tomate, dar nu e totusi sos de tomate. Poate ca nu trebuia totusi sa spun ultiam parte pentru ca se pare ca doar pe aia a prins-o.
Cu zambetul inflorindu-i pe buze de parca un bec s-a aprins deasupra capului ei, o ia la goana din nou printre rafturi. Se opreste la raionul de bulion, scurma repede printre borcane si scote un borcan cu ceva care semana cu o tocanita dar parea sa fie departe de imaginea borcanului de zacusca pe care o aveam eu in minte.
In fine, decid sa am declar multumit si ii multumesc pentru ajutor.
Mandra ca a reusit sa ma duca la iesirea labirintului in care eram, imi rspunde la multumirea adresata in bulgara, intr-o engleza stricata in care "You wellcome" a sunat mai aproape de "You too"...acum imi dau seama...oare a crezut ca am zis ceva rau si a vrut sa zica "la fel si tie"?! Ma indoiesc, totusi zambea.
Aleg un borcan, iau o paine feliata si le pun in cos amenintandu-le ca le pun in aceeasi echipa cand ajung in camera.
Minutele trec, aerul rece pare inexistent in cei cativa pasi pana la intrarea in hotel. Imi port cu grija geanta de laptop deoarece in ea e borcanul, ce poate fi o surpriza placuta...sau nu.
Imi pregatesc un loc la birou, ma incordez de 2 ori pentru a invinge capacul bine infiletat si in final victorie. Acesta se desprinde borcanul cu care se contopise de cine stie cand. Parfumul ce se raspandeste e placut, condimentat si seamana cu multa indulgenta cu ceea ce cautam eu. Painea se intalneste cu preparatul si ajung in fata juriului, papilele dornice sa dea un verdict.
Scurt si cuprinzator, aveam de-a face cu o tocanita de legume veritabila. A fost buna, dar ultiam oara cand renunt la o masa calda pentru a alerga dupa o himera.
Dimineata, buimac, iau liftul pana la parter pentru a servi micul dejun ca de feicare data. Insa astazi observ ceva, ce ignorasem pana atunci, indicatorul catre sala micului dejun.
Acesta e bilingv, in engleza si bulgara, pentru ca toata lumea sa gaseasca drumul de caramida galbena ce duce in palatul vrajitorului din Oz ce serveste micul dejun.
Fara prea mult efort deoarece am deprins mare parte a alfabetului slav, fara voia mea, fac analogia ce a reprezentat revelatia diminetii.
Breakfast / 3akycka
3=z
a=a
k=c
y=u
c=s
k=c
a=a
Abia acum inteleg drumul dintre rafturi pe la micile chifle ce se servesc dimineata iar apoi raionul de ceai si cafea. Dar eu nu cautam micul dejun. Cum sa zic zacusca in engleza?
Si de ce au si ei acelasi cuvant dar cu o alta semnificatie?
